Hiperuricemiile și guta

Hiperuricemiile și guta

Definiție și epidemiologie · Etiopatogenie · Tablou clinic · Explorări paraclinice
De ce contează

Guta este principala formă de artrită inflamatorie la bărbații peste 50 de ani. O diagnosticare și tratare corectă nu doar că previne distrucțiile articulare și apariția tofilor gutoși, dar protejează pacientul de complicații majore precum insuficiența renală și reduce riscul cardiovascular global.

Definiție și epidemiologie

Guta este o boală metabolică specifică exclusiv omului, caracterizată printr-o anomalie a metabolismului purinelor, cu hiperuricemie și depunere de urat monosodic (UMS) la nivel articular, periarticular, cutanat și renal. Prevalența creșterii acidului uric peste 7 mg/dl este de 2-17%, însă majoritatea pacienților au o fereastră asimptomatică de 10-20 ani.

Riscul de gută

La acid uric > 7 mg/dl, riscul este de 1 din 5 pacienți; la > 12 mg/dl, riscul ajunge la 3 din 4 pacienți.

Afecțiunea reprezintă principala formă de artritipatie inflamatorie la bărbați > 50 ani, cu un raport bărbați/femei de 2-7/1 (care tinde să se egalizeze după menopauză). Factorii favorizanți includ obezitatea, rezistența la insulină, hipertensiunea arterială și boala cronică renală.

Etiopatogenie

Dezechilibrul metabolismului purinelor se produce prin două mecanisme principale: hipoexcreția (majoritară) și hiperproducția de urat. Când acidul uric depășește pragul de solubilitate (> 7 mg/dl), cristalizează și declanșează un răspuns inflamator mediat de IL-1β și neutrofile.

Mecanismele hiperuricemiei
  • Hipoexcreția de urat (90%): Boală renală (flux scăzut, rinichi polichistic), medicamente (diuretice tiazidice, aspirină < 2 g/zi, ciclosporină, pirazinamidă), acidoză metabolică, afecțiuni endocrine (mixedem, paratiroidiene).
  • Hiperproducția de urat (10%): Defecte genetice (deficit de HGFRT, exces de 5-FRPS), boli sistemice (psoriazis), boli hematologice (sindrom de liză tumorală, mielom), cauze nutriționale (exces de alcool și purine).

Inflamația microcristalină are trei etape: inițierea (fagocitarea cristalelor de către sinoviocite și eliberarea de IL-1β), amplificarea (aflux masiv de neutrofile care fagocitează, se distrug și eliberează citokine) și rezoluția (secreția de factori antiinflamatori care autolimitează atacul).

Tablou clinic

Evoluția clinică a gutei parcurge mai multe stadii, de la faza latentă până la distrucții articulare severe. Atacul acut este adesea declanșat nocturn, după exces alimentar/alcoolic, traumatisme sau intervenții chirurgicale.

Stadiile clinice ale gutei
  • Hiperuricemia asimptomatică: Valori > 6,8 mg/dl persistente ani/zeci de ani, fără manifestări clinice.
  • Artrita gutoasă acută: Monoarticulară (85%), frecvent la articulația metatarsofalangiană a halucelui (podagră - 50%). Prezintă semne celsiene intense (tumor, rubor, dolor, calor). Durează câteva ore/zile și este inițial autolimitată.
  • Perioada intercritică: Interval asimptomatic între atacuri. Fără tratament, intervalul liber scade progresiv.
  • Atacurile recurente: Devin mai severe, poliarticulare și se asociază cu febră.
  • Guta cronică tofacee: Apariția tofului gutos (depozit de UMS cu reacție pseudogranulomatoasă) la nivelul helixului urechii, tendonului achilian, bursei olecraniene. Determină distrucții articulare.

Complicațiile renale includ nefropatia urică (depunere în interstițiul renal cu evoluție spre insuficiență renală) și nefrolitiaza urică (prezentă la 10-25% din cazuri, mai ales la acid uric > 13 mg/dl).

De ce apare guta normouricemică?

La primele atacuri de gută, nivelul seric al acidului uric poate fi normal. Acest fenomen este explicat prin stresul dureros care stimulează corticosuprarenalele, ducând la secreția de ACTH. Acesta are un efect uricozuric tranzitoriu, scăzând fals nivelul seric în plin atac.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient de 55 de ani se prezintă la cabinet cu durere extremă, edem și eritem la nivelul articulației metatarsofalangiene a halucelui drept, debutate brusc în timpul nopții. Analizele arată un nivel al acidului uric seric de 5.8 mg/dl. Care este cea mai probabilă explicație pentru nivelul normal al acidului uric?

A Pacientul are pseudogută, nu gută.
Greșit — GREȘIT — Podagra (afectarea halucelui) este tipică pentru gută, iar pseudoguta afectează mai des genunchiul sau articulațiile mici ale mâinii.
B Stresul dureros a indus secreția de ACTH, care are efect uricozuric.
Corect — CORECT — La primele atacuri, durerea crește ACTH-ul corticosuprarenalian, care scade fals nivelul seric al acidului uric în plin atac.
C Pacientul are o hipoexcreție renală severă de acid uric.
Greșit — GREȘIT — Hipoexcreția ar duce la creșterea, nu la normalizarea nivelului seric de acid uric.
D Atacul a fost declanșat de un nivel scăzut de IL-1β.
Greșit — GREȘIT — IL-1β este citokina principală care mediază inflamația în atacul de gută, nivelul ei fiind crescut, nu scăzut.
E Pacientul se află în faza de hiperuricemie asimptomatică.
Greșit — GREȘIT — Pacientul are un atac acut clinic manifest (podagră), deci nu mai este asimptomatic.

Explorări paraclinice

Biologic, hiperuricemia este definită la valori > 6 mg/dl la femei și > 7 mg/dl la bărbați. Uricozuria depășește 600 mg/24h. În atacul acut se observă sindrom inflamator (creșterea VSH, PCR, fibrinogen) și leucocitoză < 15.000/mm³.

Examenul lichidului sinovial arată un lichid cu vâscozitate scăzută, intens celularizat (50.000 leucocite/mm³, majoritar neutrofile). Elementul patognomonic este evidențierea cristalelor aciculare de urat monosodic la microscopul cu lumină polarizată.

Evaluarea imagistică
  • Ultrasonografia: Identifică precoce depozitele prin semnul „dublu contur” (linii hiperecogene paralele pe cartilaj) și „furtuna de zăpadă” în lichidul articular.
  • Radiografia convențională: Pozitivă tardiv (după 7-10 ani). Arată eroziuni asimetrice cu margine sclerotică (aspect de „os suflat”) și spațiu articular conservat inițial.
  • DECT (Dual Energy CT): Identifică cu certitudine depozitele de urat și diferențiază guta de alte artropatii microcristaline.

Diagnostic pozitiv și diferențial

Diagnosticul pozitiv se bazează pe criteriile EULAR 2020. Standardul de aur este identificarea cristalelor de urat monosodic din aspiratul articular sau toful gutos. Hiperuricemia izolată este doar un factor de risc, absența ei neexcluzând diagnosticul.

Comparație
Diagnostic diferențial: Gută vs. Boala cu depuneri de pirofosfat
Gută
  • Cristale: Urat monosodic
  • Aspect microscopic: Aciculare
  • Afectare tipică: Metatarsofalangiană haluce (podagră)
  • Aspect radiologic: Os suflat, eroziuni asimetrice
Boala cu depuneri de pirofosfat (Pseudogută)
  • Cristale: Pirofosfat de calciu
  • Aspect microscopic: Romboide, non-birefringente
  • Afectare tipică: Articulații mici mâini, genunchi
  • Aspect radiologic: Depuneri liniare periarticulare
Alte diagnostice diferențiale
  • Artroza: Durere cu caracter mecanic, redoare < 30 minute, radiologic prezintă pensări și osteofite.
  • Artrita reactivă: Afectează articulațiile mari ale membrelor inferioare, asociază o infecție trigger (digestivă/urogenitală).
  • Artrita psoriazică: Afectează articulațiile interfalangiene distale, asociază leziuni cutanate/unghiale și hiperuricemie.
  • Artrita reumatoidă: Afectare simetrică, respectă interfalangienele distale, prezența anticorpilor anti-CCP.
Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Efectuați o puncție articulară la un pacient cu monoartrită acută de genunchi. La examenul microscopic cu lumină polarizată se observă cristale romboide, non-birefringente. Care este diagnosticul cel mai probabil?

A Gută acută
Greșit — GREȘIT — Guta se caracterizează prin prezența cristalelor aciculare (în formă de ac) de urat monosodic.
B Artrită reactivă
Greșit — GREȘIT — Artrita reactivă nu prezintă cristale în lichidul sinovial, ci este asociată cu o infecție trigger la distanță.
C Boala cu depuneri de pirofosfat de calciu
Corect — CORECT — Pseudoguta (boala cu depuneri de pirofosfat) se prezintă tipic cu cristale romboide de pirofosfat de calciu în lichidul articular.
D Artrită reumatoidă
Greșit — GREȘIT — Artrita reumatoidă este o poliartrită cronică simetrică, fără depuneri microcristaline.
E Artroză acutizată
Greșit — GREȘIT — Artroza are caracter mecanic și lichid sinovial neinflamator, fără cristale romboide.

Tratament

Terapia nonfarmacologică include regim dietetic sărac în purine (evitarea cărnii roșii, organelor, fructelor de mare), reducerea consumului de alcool, cură de diureză cu apă bazică și scăderea în greutate.

Ținta terapeutică

Acid uric ≤ 6 mg/dl pentru toți pacienții, sau ≤ 5 mg/dl în prezența tofilor gutoși sau a gutei erozive.

CalculatorCalculator eRFG (CKD-EPI) pentru ajustarea dozelor
Calculator interactiv — în curând.

Tratamentul atacului acut

Se recomandă repaus articular și gheață locală. Regula de bază este: niciodată nu se ajustează sau întrerupe terapia hipouricemiantă în timpul atacului acut. Inițierea terapiei de fond se face la 1-2 săptămâni după stingerea crizei.

Tabelul 1
Opțiuni terapeutice în atacul acut de gută
MedicamentMecanism de acțiuneDoză, interval și cale de administrare
Colchicina 1mgLimitarea inflamației acute prin inhibarea chemotaxiei neutrofilelor, inhibarea activării fosfolipazei A, inhibarea degranulării mastocitare și a sintezei de IL-1βAtac acut: 1mg urmat la o oră de 0,5 mg în ziua I, apoi 1mg – 0,5 mg/zi până la rezoluția crizei; Profilaxia recurențelor atacului acut: cu o săptămână înainte de terapia hipouricemiantă 0,5 – 1mg/zi colchicina, menținută 3 luni în cazul absenței tofilor sau 6 luni în prezența acestora. Doza de colchicină se ajustează în funcție de funcția renală, hepatică, vârstă
Antiinflamatoare non-steroidieneUtilizarea de doze maxime administrate precoce, pe perioade lungi, utilizare limitată în gută fără comorbidități notabileNaproxen 1000 g/zi. Etoricoxib 120 mg/zi. Diclofenac 150 mg/zi oral, intrarectal, intramuscular
GlucocorticoiziiInhibarea răspunsului imun, a eliberării de substanțe proinflamatoriiGuta poliartriculară: Prednison 30-35 mg/zi, 5 zile. Guta monoarticulară: glucocorticoid retard 5-20 mg intraarticular
Inhibitor IL-1βAnticorp monoclonal tip IgG1 complet umanizat util la cazurile cu gută acută fără răspuns sau contraindicații la colchicina sau antiinflamatoare non-steroidieneCanakinumab 150 mg, s.c., doză unică

Terapia hipouricemiantă (de fond)

Este indicată la pacienții cu ≥ 2 atacuri acute/an, gută tofacee, boală cronică renală stadiul ≥ 2, nefrolitiază sau acid uric urinar > 600 mg/24h. Strategia se bazează pe principiul „start low, go slow”.

Tabelul 2
Clase terapeutice în gută
Clase terapeuticeMecanism de acțiuneReprezentanți
Uricofrenatoare I linie terapeuticăReducerea producției de acid uric prin inhibarea xantinoxidazeiAlopurinol Febuxostat
Uricozurice a II-a linie terapeuticăCreșterea eliminării de acid uric prin inhibarea resorbției tubulareProbenecid Sulfinpirazonă Benzbromaronă
Uricolitice a III-a linie terapeuticăTrasformarea acidului uric într-un metabolit solubil - alantoinăPegloticază

Alopurinolul (prima linie) se inițiază cu 50-100 mg/zi, crescând cu 100 mg la 2-4 săptămâni (maxim 800-900 mg/zi). În BCR stadiul 4, doza maximă este 50 mg/zi. Febuxostat (80-120 mg/zi) este indicat în caz de intoleranță la alopurinol. Terapia uricozurică necesită clearance creatinină > 50 ml/min și absența urolitiazei.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient cunoscut cu gută se prezintă cu un atac acut sever la nivelul gleznei. El urmează tratament de fond cu Alopurinol 100 mg/zi de 3 luni. Care este conduita corectă privind tratamentul de fond în acest moment?

A Se oprește Alopurinolul până la remiterea atacului.
Greșit — GREȘIT — Regula de bază este că niciodată nu se întrerupe terapia hipouricemiantă în timpul atacului acut.
B Se crește doza de Alopurinol la 300 mg/zi pentru a forța excreția.
Greșit — GREȘIT — Nu se ajustează doza de hipouricemiant în plin atac acut, deoarece variațiile bruște pot prelungi criza.
C Se menține doza de Alopurinol la 100 mg/zi și se adaugă tratament antiinflamator.
Corect — CORECT — Terapia de fond se continuă nemodificată, iar atacul se tratează cu repaus, gheață și antiinflamatoare/colchicină.
D Se înlocuiește Alopurinolul cu Febuxostat.
Greșit — GREȘIT — Modificarea medicației de fond în timpul atacului este complet contraindicată.
E Se adaugă un agent uricozuric precum Probenecid.
Greșit — GREȘIT — Introducerea unui uricozuric în plin atac va mobiliza depozitele și va agrava inflamația.

Evoluție și prognostic

Evoluția este lent progresivă în decenii. Atacurile acute inițiale se remit cu restitutio ad integrum, dar în timp apar tofii gutoși cu afectare funcțională articulară progresivă. Prognosticul este influențat de afectarea renală și de suprapunerea factorilor proaterosclerotici (obezitate, dislipidemie, risc cardiovascular).

Surse examen vs Ghiduri actuale

Recomandările din sursele pentru examenul de specialitate rămân perfect aliniate cu ghidurile internaționale actuale (precum EULAR) privind diagnosticul și managementul gutei.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Felicitări — ai parcurs lecția!

Treci la grile ca să consolidezi ce ai învățat.