Dislipidemiile (adult)

Dislipidemiile (adult)

De ce contează

Dislipidemia reprezintă cel mai important factor de risc cardiovascular modificabil, evoluând complet asimptomatic până la apariția primului eveniment coronarian sau cerebrovascular acut. Controlul agresiv al fracțiunii LDL-colesterol prin terapii combinate moderne stabilizează și poate induce chiar regresia plăcii de aterom, prevenind recurențele fatale în practica medicului de familie.

01.Definiție și semnificație clinică

Dislipidemiile, sau alterările metabolismului lipidelor, reprezintă o problemă importantă de sănătate prin relația lor cu boala vasculară aterosclerotică, în special cu boala coronariană, dar și cu diabetul zaharat și alte tulburări metabolice. Dislipidemia nu produce simptome prin ea însăși, dar constituie un factor de risc important pentru boala vasculară sistemică.

Modificările lipoproteinelor în diabetul zaharat
Diabet zaharat tip 1
  • Diminuarea catabolismului VLDL
  • Creșterea sintezei VLDL
  • Diminuarea catabolismului chilomicronilor
  • Anomalii structurale LDL
  • Anomalii în catabolismul LDL
  • Anomalii în compoziția HDL
Diabet zaharat tip 2
  • Creșterea sintezei hepatice a VLDL
  • Scăderea catabolismului VLDL
  • Anomalii calitative ale LDL
  • Anomalii ale apolipoproteinelor VLDL
  • Scăderea HDL

În accepțiunea largă a clinicienilor, dislipidemia cuprinde creșterea colesterolului total (CT), asociată cu creșterea LDL-colesterolului, scăderea HDL-colesterolului și creșterea VLDL-colesterolului. În plasmă, CT și trigliceridele (TG) se leagă de diverse apoproteine, formând lipoproteine. HDL-C are proprietăți antiaterogene, în timp ce LDL-C, mai ales particulele LDL mici și dense, este aterogen.

Chilomicronii și VLDL nu sunt aterogene, dar concentrațiile crescute ale acestor lipoproteine bogate în TG pot provoca pancreatită. Apolipoproteina B (apoB) este un marker de risc similar LDL-C și un indicator superior al eficacității tratamentului de scădere a LDL-C. Concentrațiile scăzute de HDL-C se asociază independent cu un risc cardiovascular crescut, motiv pentru care HDL-C este inclus în diagramele SCORE. Apolipoproteina A1 (apoA1) este principala apoproteină din HDL-C, iar raportul apoB/apoA1 este unul dintre cei mai puternici markeri de risc.

Ținte lipidice generale
  • Persoane aparent sănătoase: CT < 190 mg/dl și LDL-C < 115 mg/dl.
  • Boală cardiovasculară manifestă sau diabet zaharat: CT < 175 mg/dl și LDL-C < 100 mg/dl.
  • Markeri fără obiective terapeutice stabilite în această prezentare: HDL-C > 40 mg/dl la bărbați, > 46 mg/dl la femei și TG < 150 mg/dl; valorile pot orienta alegerea hipolipemiantului.

Determinarea LDL-C prin formula Friedewald

Formula Friedewald
  • În mmol/L: LDL-colesterol = colesterol total − HDL-colesterol − (0,45 × trigliceride).
  • În mg/dl: LDL-colesterol = colesterol total − HDL-colesterol − (0,2 × trigliceride).
  • Condiție de utilizare: concentrația TG trebuie să fie < 400 mg/dl.
  • Limită de precizie: calculul nu este precis când LDL-C este foarte scăzut, sub 50 mg/dl.
CT izolat nu cuantifică riscul

Nu este suficientă cunoașterea izolată a colesterolului total; trebuie cuantificat profilul lipidic. La aceeași valoare crescută a CT, riscul este mai mare când coexistă LDL-C crescut și HDL-C scăzut decât atunci când LDL-C este scăzut, iar HDL-C crescut.

Factorii lipidici de risc coronarian, în ordinea importanței
  • LDL-C crescut: cel mai important factor de risc.
  • HDL-C scăzut.
  • Colesterol total crescut.
  • Trigliceride crescute.

Riscul vascular rezidual poate rămâne crescut, în ciuda scăderii agresive a LDL-C, prin lipoproteinele bogate în trigliceride. Nivelul postprandial al TG depinde de factori nemodificabili — istoric familial, vârstă, sex și menopauză — și de factori modificabili, precum dieta, activitatea fizică, fumatul, excesul ponderal, alcoolul și medicamentele. Dislipidemiile familiale, diabetul zaharat, sindromul metabolic, ficatul gras non-alcoolic și boala renală cronică pot influența nivelul postprandial al TG.

Verifică-te

Sunt adevărate următoarele afirmații privind fracțiunile lipidice și determinarea LDL-colesterolului prin formula Friedewald:

A Formula Friedewald își pierde precizia la concentrații foarte scăzute ale LDL-C, sub valoarea de 50 mg/dl.
B Determinarea LDL-C prin calcul Friedewald este validă numai dacă valoarea trigliceridelor plasmatice este sub 400 mg/dl.
C Chilomicronii și VLDL sunt intens aterogene prin penetrarea și oxidarea lor rapidă în peretele arterial.
D În diabetul zaharat de tip 2 se produce o scădere marcată a sintezei de VLDL și o creștere a nivelului plasmatic de HDL.
E Raportul apoB/apoA1 este recunoscut drept unul dintre cei mai puternici markeri lipidici de risc cardiovascular.

02.Screening și profil lipidic

Valorile plasmatice crescute ale CT și LDL-C se numără printre principalii factori de risc pentru boala cardiovasculară, iar hipertrigliceridemia și HDL-C scăzut sunt factori de risc independenți. Creșterea TG este asociată cu un nivel crescut de VLDL și poate preceda cu mult apariția diabetului zaharat. Scăderea TG poate aduce un beneficiu în întârzierea debutului diabetului.

Componentele evaluării lipidice
  • Profil lipidic standard: colesterol total, TG, HDL-C, LDL-C și non-HDL-C.
  • Remnanți de colesterol: dacă LDL-C este măsurat direct, se pot calcula prin formula CT − HDL-C − LDL-C.
  • Profil lipidic extins: Lp(a) și/sau apoB, apoA1.
  • Profiluri avansate: subclase de lipoproteine, profiluri de apolipoproteine sau subspecii de ceramide, precum d18:1/16:0 și d18:1/24:0; pot fi utilizate, dar valoarea lor adăugată în practica clinică nu este încă validată.

Valoarea-țintă a LDL-C depinde de prezența unei boli cardiovasculare sau de însumarea factorilor de risc. Obiectivele sunt diferențiate pentru LDL-C, non-HDL-C și apoB, în funcție de categoria de risc cardiovascular.

Valori țintă ale lipidelor
Categorie RCVObiectiv LDLcObiectiv non-HDLcObiectiv ApoB
RCV scăzut-moderatSub 100 mg/dlSub 130 mg/dlSub 100 mg/dl
RCV crescutSub 70 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bazăSub 100 mg/dlSub 80 mg/dl
RCV foarte crescutSub 55 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bazăSub 85 mg/dlSub 65 mg/dl
Implicarea LDL oxidate în progresia leziunii aterosclerotice
  • Formarea celulelor spumoase.
  • Chemotactism pentru monocite.
  • Inhibarea mobilității macrofagice.
  • Citotoxicitate.
  • Imunogenicitate.
  • Depleția depozitelor endoteliale de oxid nitric.
  • Stimularea sintezei de proteină 1 în fibrele musculare netede și endoteliul vascular, cu rol chemotactic monocitar.

03.Evaluarea pacientului și identificarea cauzei

Obiectivele evaluării
  • Depistarea și selectarea cazurilor de dislipidemie.
  • Măsurarea și înregistrarea factorilor de risc.
  • Evaluarea riscului cardiovascular, luând în calcul și comorbiditățile.
Factori care cresc riscul asociat dislipidemiei
  • Vârsta: bărbați > 45 de ani și femei > 55 de ani.
  • Fumatul.
  • Hipertensiunea arterială.
  • HDL-C < 40 mg/dl.
  • Istoric familial de boală coronariană timpurie: la bărbați < 55 de ani sau la femei < 65 de ani.
  • Boală coronariană ischemică: infarct miocardic, angină pectorală sau intervenții pe arterele coronare.
  • Afecțiuni echivalente bolii cardiace ischemice: arteriopatii, anevrism de aortă și afectarea arterelor cerebrale.

Estimarea riscului cardiovascular

Estimarea riscului de boală cardiovasculară se poate face oportunist sau sistematic. Principalii factori de risc cauzali și modificabili pentru boala cardiovasculară aterosclerotică sunt lipoproteinele circulante care conțin apoB — dintre care LDL-C este cea mai abundentă — alături de hipertensiunea arterială, fumat și diabet zaharat. Adipozitatea este un alt factor important, crescând riscul atât prin factorii convenționali majori, cât și prin alte mecanisme; numeroși alți factori și condiții clinice pot modifica riscul cardiovascular.

Bilanțul etiologic

De cele mai multe ori, anamneza și examenul clinic general pot orienta cauza dezechilibrului lipidic. Dislipidemiile pot fi primare sau genetice și secundare. Cauzele secundare includ diabetul zaharat, consumul de alcool, obezitatea, sedentarismul, hipotiroidismul, boala cronică de rinichi, neoplasmul și tratamentul cu contraceptive orale, diuretice sau beta-blocante.

Cauzele secundare ale dislipidemiei
CauzeAnomalii lipidice
Obezitate↑ TG, ↓ LDL - C
Sedentarism↓ HDL - C
Diabet zaharat↑ TG, ↑ CT
Consum de alcool↑ TG, ↑ HDL - C
Hipotiroidism↑ CT
Boală cronică de rinichi↑ CT, ↑ TG
Contraceptive orale↑ TG, ↑ CT
Diuretice↑ CT, ↑ TG
Beta-blocante↑ TG, ↓ HDL - C
Influența medicamentelor asupra nivelului plasmatic al lipidelor
MedicamentEfect
1hidroclortiazidacrește nivelul colesterolului și al trigliceridelor
2propranololulcrește nivelul trigliceridelor și scade nivelul HDL-C fără să modifice nivelul colesterolului total
3blocanții de calciu (Nifedipina)nu influențează nivelul plasmatic al lipidelor
4inhibitori ai enzimei de conversienu influențează nivelul plasmatic al lipidelor
5blocanții B1 selectiv (bisoprolol)creșterea trigliceridemiei
LDL-C și ateroscleroza

Scăderea LDL-C la 70 mg/dl reprezintă o opțiune terapeutică la pacienții cu risc înalt de boală cardiovasculară. Un LDL-C de 67 mg/dl stabilizează procesul de ateroscleroză, iar scăderea la 50 mg/dl realizează regresia aterosclerozei.

Verifică-te

Sunt adevărate următoarele asocieri dintre afecțiunile secundare sau medicație și alterările profilului lipidic:

A Tratamentul diuretic cu hidroclortiazidă determină o creștere concomitentă a colesterolului total și a trigliceridelor.
B Consumul cronic de alcool se asociază cu o creștere a trigliceridelor însoțită de o creștere a nivelului de HDL-C.
C Hipotiroidismul induce o scădere marcată a colesterolului total asociată cu scăderea izolată a fracțiunii LDL-C.
D Administrarea de beta-blocante neselective precum propranololul crește trigliceridele și reduce fracțiunea HDL-C.
E Blocanții canalelor de calciu de tip nifedipină determină o scădere puternică a fracțiunii LDL-colesterol.

04.Hipercolesterolemia familială

Diagnosticul hipercolesterolemiei familiale (HF) poate fi stabilit prin criteriile Dutch Lipid Clinic Network, care integrează istoricul familial, antecedentele vasculare premature, semnele clinice, valorile LDL-C netratate și analiza ADN. În cadrul examenului fizic sunt importante xantoamele tendinoase și arcul cornean înaintea vârstei de 45 de ani.

Xantelasme palpebrale
  • Ce observi: Formațiuni gălbui, reliefate și aproximativ simetrice, localizate la nivelul pleoapelor superioare, aproape de unghiurile interne.
  • Ce sugerează: Depozite lipidice cutanate palpebrale, care pot orienta evaluarea către o tulburare a metabolismului lipidic.
Arc cornean
  • Ce observi: Inel periferic gri-albicios circumferențial la marginea corneei, separat de zona centrală transparentă.
  • Ce sugerează: Arc cornean; apariția sa înaintea vârstei de 45 de ani are valoare în criteriile Dutch Lipid Clinic Network.
Criteriile de diagnostic pentru hipercolesterolemia familială conform Dutch Lipid Clinic Network
CriteriiScor
Istoricul familial
Rudă de gradul întâi cu boală coronariană sau vasculară prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani) sau rudă de gradul I cu LDLc peste percentila 951
Rudă de gradul întâi cu xantoame tendinoase și/sau arc cornean sau copii <18 ani cu LDLc peste percentila 952
Antecedente clinice
Pacient cu boală arterială coronariană prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani)2
Pacient cu boală vasculară cerebrală sau periferică prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani)1
Examen fizic*
Xantoame tendinoase6
Arc cornean înainte de vârsta de 45 de ani4
Nivelurile de LDL-C fără tratament
LDL-C ≥ 8,5 mmol/L (≥325 mg/dL)8
LDL-C 6,5-8,4 mmol/L (251-325 mg/dL)5
LDL-C 5,0-6,4 mmol/L (191-250 mg/dL)3
LDL-C 4,0-4,9 mmol/L (155-190 mg/dL)1
Analiza ADN
Mutații funcționale la nivelul genelor LDLR, apoB sau PCSK-99
Interpretarea punctajului Dutch Lipid Clinic Network
  • Alegerea scorului: din fiecare grupă se selectează un singur scor, cel mai mare care se potrivește.
  • Semnele fizice: xantoamele tendinoase și arcul cornean se exclud reciproc; dacă ambele sunt prezente, se acordă maximum 6 puncte.
  • HF certă: > 8 puncte.
  • HF probabilă: 6-8 puncte.
  • HF posibilă: 3-5 puncte.
Formele hipercolesterolemiei familiale
  • HF heterozigotă: dislipidemie monogenică codominantă care determină boală cardiovasculară precoce prin expunerea pe tot parcursul vieții la valori plasmatice crescute ale LDL-C. În absența tratamentului, boala coronariană apare de obicei înainte de 55 de ani la bărbați, respectiv 60 de ani la femei.
  • HF homozigotă: afecțiune rară, amenințătoare de viață, caracterizată prin xantoame extinse, boală cardiovasculară prematură și progresivă și colesterol total > 13 mmol/l (> 500 mg/dl). Majoritatea pacienților dezvoltă boală coronariană și stenoză aortică înaintea vârstei de 20 de ani și adeseori mor înaintea vârstei de 30 de ani.
Verifică-te

Un bărbat în vârstă de 38 de ani, asimptomatic, se prezintă la medicul de familie cu un profil lipidic ce relevă un LDL-C netratat de 270 mg/dl (6,9 mmol/L). Examenul fizic evidențiază xantoame tendinoase la nivelul ambelor tendoane ahiliene, fără arc cornean. Tatăl pacientului a suferit un infarct miocardic acut la vârsta de 49 de ani. Conform criteriilor Dutch Lipid Clinic Network, care este încadrarea diagnostică a pacientului?

A Hipercolesterolemie familială certă, pacientul acumulând un scor total de 12 puncte.
B Hipercolesterolemie familială probabilă, deoarece lipsa arcului cornean limitează scorul total la 7 puncte.
C Hipercolesterolemie familială posibilă, întrucât diagnosticul cert impune confirmarea prin analiză genetică ADN.
D Dislipidemie secundară neclasificabilă, deoarece antecedentele personale premature de boală coronariană sunt absente.
E Hipercolesterolemie familială probabilă, pacientul acumulând un scor total de 6 puncte din cauza vârstei sub 40 de ani.

05.Măsuri generale, dietoterapie și activitate fizică

Tratamentul hipolipemiant cuprinde măsuri generale și medicație hipolipemiantă. Tratamentul dietetic reprezintă terapia de primă intenție pentru hipercolesterolemie și urmărește atât cantitatea totală de lipide și colesterol, cât și tipul grăsimilor, aportul glucidic, fibrele, alcoolul și comportamentele asociate.

Principiile dietoterapiei
  • Aport caloric: corelarea numărului de calorii cu necesarul caloric și greutatea corporală ideală.
  • Lipide totale: reducerea la < 25-30% din aportul caloric total.
  • Lipide saturate: limitarea la aproximativ 10% din rația calorică.
  • Glucide simple: limitarea la 10% din rația calorică.
  • Lipide mono- și polinesaturate: predominanța formelor cis, fiecare reprezentând cel puțin 1/3 din aportul lipidic.
  • Colesterol alimentar: reducerea la < 300 mg/zi.
  • Glucide complexe: creșterea la 55-60% din numărul total de calorii.
  • Fibre alimentare: aport de 25-30 g/zi.
  • Alcool: limitarea la < 30 g/zi și abstinență în hipertrigliceridemie.
  • Acizi grași omega-3: încurajarea consumului de pește și preparate din pește, semințe de soia și ulei de canola, cu rol hipolipemiant și antiaterogen.
  • Antioxidanți: alimente bogate în vitaminele E și C, beta-caroteni și flavonoide, precum morcovii, legumele verzi, nucile și ouăle.
  • Cafea: evitarea consumului.
  • Fumat: evitarea fumatului și recomandarea renunțării la fumat.
Conținutul în colesterol al unor alimente
Alimentullipide g%colesterol mg%
Carne vită slabă7,577
Carne vită grasă16,7-
Carne porc slabă7,779
Carne porc grasă11,8-
Carne pul3,972
Carne curcan2,759
Pește slab1,574
Pește gras2,8-
Lapte integral3,514
Cașcaval30100
Unt80280
Ficat porc30400
Creier61500
Gălbenuș ou-211
Treptele 1 și 2 de terapie dietetică
Principii nutritivePasul 1 al dieteiPasul 2 al dietei
Grăsimi totale< 30% din calorii< 30% din calorii
Grăsimi saturate< 10% din calorii< 7% din calorii
Grăsimi polinesaturate< 10% din calorii< 10% din calorii
Grăsimi monosaturate< 10% din calorii< 10% din calorii
Glucide50-60% din calorii50-60% din calorii
Proteine10-20% din calorii10-20% din calorii
Colesterol< 300 mg /zi< 200 mg/zi
Treptele terapiei dietetice
  • Treapta 1: grăsimi < 30% din calorii, grăsimi saturate < 10% din calorii și colesterol < 300 mg/zi.
  • Treapta 2: grăsimi < 30% din calorii, grăsimi saturate < 7% din calorii și colesterol < 200 mg/zi.

Terapia dietetică se recomandă pentru cel puțin 6 luni înaintea inițierii terapiei medicamentoase. Totuși, studiile AFCAP/Tex CAP susțin o abordare mai agresivă, cu inițiere mai precoce a statinelor, mai ales la vârsta medie, pentru reducerea morbidității prin boli coronariene. Consumul de pește și grăsimi de pește scade în special TG, inhibă agregabilitatea plachetară, scade tensiunea arterială și vâscozitatea sângelui și crește HDL-C.

Alcoolul nu se recomandă

În doze mici, alcoolul are efect coronarodilatator, scade agregabilitatea plachetară, crește efectul cardioprotector al apoA1 și reduce efectul aterogen al apoB. Deoarece pacienții nu respectă întotdeauna cantitatea indicată, este mai prudent ca alcoolul să nu fie recomandat, ci doar tolerat în limitele precizate.

Limita alcoolului

Consumul de alcool este tolerat până la maximum 2 porții/zi la bărbați și 1 porție/zi la femei. O porție conține aproximativ 10 g alcool pur, echivalentul a 330 ml bere, 100-120 ml vin sau 30-50 ml băutură spirtoasă.

Activitatea fizică

Se recomandă minimum 150 minute/săptămână de activitate fizică de intensitate moderată sau 75 minute/săptămână de activitate fizică de intensitate crescută. Activitatea aerobă și antrenamentul de rezistență intensifică hidroliza TG în mușchii scheletici. Activitatea fizică poate reduce nivelul bazal al TG cu până la 30% și poate atenua hipertrigliceridemia postprandială, efectul variind în funcție de tipul, intensitatea și durata efortului.

Antrenamentul de rezistență contribuie la scăderea ponderală și la modificarea compoziției corporale, cu reducerea grăsimii viscerale și ameliorarea metabolismului glucidic și lipidic. O scădere ponderală de 5-10% se asociază în medie cu o reducere de 20% a TG. La persoanele cu boală cardiovasculară stabilită, activitatea fizică trebuie introdusă treptat, în funcție de toleranță, pentru a fi practicată în siguranță.

Etapele modificării stilului de viață

Strategia de consiliere
  • Relație terapeutică: stabilirea unei relații de colaborare cu pacientul.
  • Înțelegerea riscului: asigurarea că pacientul înțelege legătura dintre factorii comportamentali, starea de sănătate și boală.
  • Identificarea barierelor: sprijinirea pacientului pentru a înțelege obstacolele din calea schimbării stilului de viață.
  • Acordul pacientului: obținerea acordului pentru schimbările necesare.
  • Selectarea priorităților: implicarea pacientului în identificarea și alegerea factorilor de risc care trebuie modificați.
  • Plan individualizat: stabilirea planului și verificarea capacității pacientului de a realiza schimbările.
  • Monitorizare: urmărirea progreselor la vizitele ulterioare.

06.Tratamentul medicamentos

Clasele disponibile pentru scăderea lipidelor includ statinele, inhibitorii selectivi ai absorbției colesterolului precum ezetimibul, inhibitorii PCSK-9, fibrații, acizii grași omega-3, inclisiranul, acidul bempedoic și sechestranții acizilor biliari. Aceste medicamente au mecanisme și eficiențe diferite asupra LDL-C, HDL-C și TG.

Principalele clase de medicamente hipolipemiante: mecanisme de acțiune, efecte, eficiență
ClasaMecanism de acțiune și efecteEficiență hipolipemiantă LDL col., HDL col., TG
Inhibitori HMG-CoA reductază - STA-TINE (atorvastatin, simvastatin, provastatin, lovostatin, fluvastatin)
  • inhibă HMG CoA reductază;
  • scad sinteza VLDL;
  • cresc numărul de receptori LDL;
  • ± scad procentul de LDL mici, dense (LDLg);
25-60%3-15%5-35%
Fibrați (bezafibrat, fenofibrat, cipofibrat, gem-fibrozil)
  • stimulează activitatea LPL și HSL;
  • scad sinteza VLDL;
  • cresc catabolismul VLDL, IDL, LDL;
  • scad procentul de LDL mici, dense;
  • cresc sinteza de HDLg;
  • scad hiperlipemia postprandială;
10-31%10-25%20-70%
Rezine (colestiramină, colestipol)
  • scad reabsorbția acizilor biliari;
  • cresc conversia colesterolului hepatic în acizi biliari;
  • cresc numărul receptorilor LDL;
15-30%3-6%10-18%
Acid nicotinic și derivați (acipimox)
  • inhibă lipoliza adipocitară;
  • scad sinteza VLDL;
  • scad catabolismul HDL;
  • scad Lp (a);
20-25%25-50%20-50%

Statine

Statinele sunt inhibitori ai HMG-CoA reductazei și reprezintă terapia de primă linie a hipercolesterolemiei. Sunt recomandate pacienților cu valori moderat crescute ale LDL-C. Sunt enumerate levantatin, provastatin, sinvastatin, atorvastatin, fluvastatin, rosuvastatin și cerivistatin. Regimul de intensitate crescută reduce în medie LDL-C cu ≥ 50%, iar regimul de intensitate moderată cu 30-49%.

Intensitatea tratamentului cu statine
Intensitate crescută
  • Reducere LDL-C: ≥ 50%
  • Atorvastatină: 40-80 mg
  • Rosuvastatină: 20-40 mg
Intensitate moderată
  • Reducere LDL-C: 30-49%
  • Atorvastatină: 10-20 mg
  • Rosuvastatină: 5-10 mg
  • Simvastatină: 20-40 mg
  • Pravastatină: 40-80 mg
  • Lovastatină: 40 mg
  • Fluvastatină XL: 80 mg
  • Pitavastatină: 1-4 mg

Niacină

Niacina, sau acidul nicotinic, a fost primul hipolipemiant asociat cu reducerea mortalității globale și este considerată în prezent tratament de linia a doua pentru hipercolesterolemia tip II A. Doza zilnică este de 3 g/zi, folosind comprimate de 500 mg. Sunt necesare testarea funcției hepatice și dozarea CPK, după același protocol ca pentru statine.

Efectele adverse ale niacinei includ iritație gastrică, creșterea acidului uric seric, creșterea glicemiei și uscăciunea pielii. Utilizarea aspirinei sau a derivatelor retard de niacină ameliorează aceste efecte. Statinele scad LDL-C cu 40% și TG cu 10-15%, în timp ce niacina scade LDL-C cu 35%, TG cu 75% și crește HDL-C cu 100%.

Sechestranții acizilor biliari

Colestiramina și colestipolul sunt medicamente de linia a treia pentru hiperlipoproteinemia tip II A. Colestiramina se administrează în doză de 4-8 g/zi, în 1-2 prize, iar colestipolul în doză de 5-10 g/zi, în 1-2 prize. Rășinile blochează complet absorbția grăsimilor și nu au efecte toxice sistemice, dar pot produce balonare, dureri abdominale și constipație.

Fibrați

Derivații acidului fibric, precum fenofibratul și gemfibrozilul, sunt recomandați în hipertrigliceridemie, care se poate asocia cu hiperlipoproteinemia tip II A, tip III și tip IV. Doza uzuală indicată este de 0,6 g/zi. Gemfibrozilul scade TG serice cu 40-80% și crește HDL-C cu 10-40%.

Fenofibratul trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbția este lentă în absența alimentelor, în doză de 200 mg/zi sau 160 mg/zi, comprimat filmat. Asocierea fibraților cu statine se poate face cu precauție, folosind doze mici și un interval de 12 ore; exemplul oferit este provastatin 10-20 mg dimineața și gemfibrozil 600 mg seara.

Ezetimib

Ezetimibul inhibă absorbția intestinală a colesterolului fără a afecta absorbția nutrienților liposolubili și reduce cantitatea de colesterol livrată ficatului. Ficatul răspunde prin creșterea expresiei receptorilor LDL-C, favorizând preluarea LDL-C din sânge. În monoterapie, ezetimib 10 mg/zi reduce LDL-C cu 15-22%, iar asocierea cu statine produce o reducere suplimentară de până la 21-27%.

Inhibitori PCSK-9

Anticorpii monoclonali împotriva PCSK-9 cresc durata de viață și numărul receptorilor LDL-C de la suprafața hepatocitelor, determinând o preluare crescută a LDL-C circulant. Alirocumab și evolocumab reduc semnificativ LDL-C în HF heterozigotă și sunt eficienți și în formele homozigote cu receptori defectivi. Tratamentul reduce, de asemenea, apoB, colesterolul total și non-HDL-C.

Acizi grași omega-3

Acizii grași omega-3 sunt acizi grași polinesaturați derivați din acidul linolenic și sunt reprezentați de acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA). Studiile epidemiologice și observaționale au arătat că un consum crescut de pește se asociază cu un risc cardiovascular mai mic, efect care s-ar putea datora reducerii TG.

Dat la examen

07.Monitorizarea și ținta terapeutică a tratamentului dislipidemiei mixte cu statine

Tratamentul se adaptează categoriei de risc cardiovascular, urmărind atât atingerea țintei absolute de LDL-C, cât și reducerea procentuală față de valoarea inițială. Statinele sunt terapia de primă linie a hipercolesterolemiei și se prescriu la intensitatea necesară, până la cea mai mare doză tolerată. Dacă obiectivul nu este atins, tratamentul se intensifică prin asocierea ezetimibului, apoi, în situațiile precizate, a unui inhibitor PCSK-9.

Valori țintă ale lipidelor
Categorie RCVObiectiv LDLcObiectiv non-HDLcObiectiv ApoB
RCV scăzut-moderatSub 100 mg/dlSub 130 mg/dlSub 100 mg/dl
RCV crescutSub 70 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bazăSub 100 mg/dlSub 80 mg/dl
RCV foarte crescutSub 55 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bazăSub 85 mg/dlSub 65 mg/dl
Reduceri așteptate ale LDLc după inițierea farmacoterapie
TratamentScădere medie estimată a LDLc
Statină de intensitate moderată30%
Statină de intensitate crescută50%
Statină de intensitate crescută + ezetimib65%
Inhibitor PCSK-960%
Inhibitor PCSK-9 + statină de intensitate crescută75%
Inhibitor PCSK-9 + statină de intensitate crescută + ezetimib85%
Inclisiran (+/- statine +/- alte medicamente)50-55%
Sechestranți acizi biliari18-25%
Escaladarea tratamentului pentru scăderea LDL-C
  • Prima etapă: statină de intensitate crescută, prescrisă până la cea mai mare doză tolerată, pentru atingerea obiectivului categoriei de risc cardiovascular.
  • Țintă neatinsă cu statina maxim tolerată: se recomandă asocierea ezetimibului.
  • Prevenție primară, RCV foarte crescut fără HF: dacă LDL-C rămâne peste țintă sub statină maxim tolerată și ezetimib, poate fi luată în considerare asocierea unui inhibitor PCSK-9.
  • Prevenție secundară: dacă ținta nu este atinsă cu statină maxim tolerată și ezetimib, se recomandă asocierea unui inhibitor PCSK-9.
  • HF cu RCV foarte crescut: la persoanele cu BCV sau alt factor major de risc cardiovascular, se recomandă inhibitor PCSK-9 dacă statina maxim tolerată și ezetimibul nu ating obiectivul.
  • Intoleranță completă la statine: chiar și după reprovocare, ar trebui luat în considerare ezetimibul, singur sau împreună cu un inhibitor PCSK-9.
  • Obiectiv persistent neatins: poate fi luată în considerare asocierea statinei cu un sechestrant al acizilor biliari.
Statine și sarcină

Terapia cu statine nu este recomandată la femeile aflate în premenopauză care doresc o sarcină sau care nu utilizează adecvat mijloace contraceptive.

Componenta hipertrigliceridemică

Tratamentul farmacologic al hipertrigliceridemiei
  • TG > 200 mg/dl: statinele sunt recomandate ca tratament de primă linie pentru reducerea riscului de boală cardiovasculară.
  • LDL-C la țintă, dar TG > 200 mg/dl: se poate lua în considerare asocierea fenofibratului sau bezafibratului.

Situații clinice asociate

Diabet zaharat și boală cronică de rinichi
  • Diabet zaharat: se recomandă o statină de intensitate crescută; dacă ținta LDL-C nu este atinsă, ar trebui luată în considerare asocierea statină plus ezetimib.
  • Boală cronică de rinichi, stadiile 3-5: se recomandă utilizarea statinelor sau a combinației statină/ezetimib.
Verifică-te

Un pacient de 62 de ani cu antecedente de infarct miocardic (risc cardiovascular foarte crescut) primește tratament cu atorvastatină 80 mg/zi în monoterapie timp de 8 săptămâni. La controlul biologic, profilul lipidic arată o scădere a LDL-C de la 160 mg/dl inițial la 75 mg/dl (reducere cu 53%), fără efecte adverse clinice sau biologice. Care este conduita terapeutică indicată pentru atingerea țintei terapeutice?

A Menținerea schemei actuale neschimbate, deoarece s-a atins obiectivul de reducere a LDL-C cu peste 50% față de valoarea de bază.
B Asocierea ezetimibului 10 mg/zi la statina de intensitate crescută maxim tolerată pentru a coborî LDL-C sub 55 mg/dl.
C Înlocuirea imediată a atorvastatinei cu un inhibitor PCSK-9 în monoterapie din cauza eșecului tratamentului oral.
D Adăugarea de colestiramină ca prim pas de escaladare la pacienții cu boală vasculară manifestă.
E Reducerea dozei de atorvastatină la 40 mg/zi și asocierea fenofibratului pentru optimizarea profilului lipidic.

08.Divergențe

Ghidurile europene de referință ale Societății Europene de Cardiologie și Societății Europene de Ateroscleroză (ESC/EAS 2019 și ESC 2021) confirmă integral datele prezentate în suportul de curs. Strategia de stratificare a riscului cardiovascular, pragurile țintă stricte pentru fracțiunea LDL-C și algoritmul secvențial de escaladare farmacologică rămân perfect convergente cu practica actuală.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Surse verificate 10
Lecție parcursă
Ai ajuns la finalul lecției

Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.

Rezolvă cele 24 grile
Urmează: Dislipidemiile (copil) Sari la lecția următoare