Dislipidemia reprezintă cel mai important factor de risc cardiovascular modificabil, evoluând complet asimptomatic până la apariția primului eveniment coronarian sau cerebrovascular acut. Controlul agresiv al fracțiunii LDL-colesterol prin terapii combinate moderne stabilizează și poate induce chiar regresia plăcii de aterom, prevenind recurențele fatale în practica medicului de familie.
Dislipidemiile, sau alterările metabolismului lipidelor, reprezintă o problemă importantă de sănătate prin relația lor cu boala vasculară aterosclerotică, în special cu boala coronariană, dar și cu diabetul zaharat și alte tulburări metabolice. Dislipidemia nu produce simptome prin ea însăși, dar constituie un factor de risc important pentru boala vasculară sistemică.
În accepțiunea largă a clinicienilor, dislipidemia cuprinde creșterea colesterolului total (CT), asociată cu creșterea LDL-colesterolului, scăderea HDL-colesterolului și creșterea VLDL-colesterolului. În plasmă, CT și trigliceridele (TG) se leagă de diverse apoproteine, formând lipoproteine. HDL-C are proprietăți antiaterogene, în timp ce LDL-C, mai ales particulele LDL mici și dense, este aterogen.
Chilomicronii și VLDL nu sunt aterogene, dar concentrațiile crescute ale acestor lipoproteine bogate în TG pot provoca pancreatită. Apolipoproteina B (apoB) este un marker de risc similar LDL-C și un indicator superior al eficacității tratamentului de scădere a LDL-C. Concentrațiile scăzute de HDL-C se asociază independent cu un risc cardiovascular crescut, motiv pentru care HDL-C este inclus în diagramele SCORE. Apolipoproteina A1 (apoA1) este principala apoproteină din HDL-C, iar raportul apoB/apoA1 este unul dintre cei mai puternici markeri de risc.
Nu este suficientă cunoașterea izolată a colesterolului total; trebuie cuantificat profilul lipidic. La aceeași valoare crescută a CT, riscul este mai mare când coexistă LDL-C crescut și HDL-C scăzut decât atunci când LDL-C este scăzut, iar HDL-C crescut.
Riscul vascular rezidual poate rămâne crescut, în ciuda scăderii agresive a LDL-C, prin lipoproteinele bogate în trigliceride. Nivelul postprandial al TG depinde de factori nemodificabili — istoric familial, vârstă, sex și menopauză — și de factori modificabili, precum dieta, activitatea fizică, fumatul, excesul ponderal, alcoolul și medicamentele. Dislipidemiile familiale, diabetul zaharat, sindromul metabolic, ficatul gras non-alcoolic și boala renală cronică pot influența nivelul postprandial al TG.
Sunt adevărate următoarele afirmații privind fracțiunile lipidice și determinarea LDL-colesterolului prin formula Friedewald:
Valorile plasmatice crescute ale CT și LDL-C se numără printre principalii factori de risc pentru boala cardiovasculară, iar hipertrigliceridemia și HDL-C scăzut sunt factori de risc independenți. Creșterea TG este asociată cu un nivel crescut de VLDL și poate preceda cu mult apariția diabetului zaharat. Scăderea TG poate aduce un beneficiu în întârzierea debutului diabetului.
Valoarea-țintă a LDL-C depinde de prezența unei boli cardiovasculare sau de însumarea factorilor de risc. Obiectivele sunt diferențiate pentru LDL-C, non-HDL-C și apoB, în funcție de categoria de risc cardiovascular.
| Categorie RCV | Obiectiv LDLc | Obiectiv non-HDLc | Obiectiv ApoB |
|---|---|---|---|
| RCV scăzut-moderat | Sub 100 mg/dl | Sub 130 mg/dl | Sub 100 mg/dl |
| RCV crescut | Sub 70 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bază | Sub 100 mg/dl | Sub 80 mg/dl |
| RCV foarte crescut | Sub 55 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bază | Sub 85 mg/dl | Sub 65 mg/dl |
Estimarea riscului de boală cardiovasculară se poate face oportunist sau sistematic. Principalii factori de risc cauzali și modificabili pentru boala cardiovasculară aterosclerotică sunt lipoproteinele circulante care conțin apoB — dintre care LDL-C este cea mai abundentă — alături de hipertensiunea arterială, fumat și diabet zaharat. Adipozitatea este un alt factor important, crescând riscul atât prin factorii convenționali majori, cât și prin alte mecanisme; numeroși alți factori și condiții clinice pot modifica riscul cardiovascular.
De cele mai multe ori, anamneza și examenul clinic general pot orienta cauza dezechilibrului lipidic. Dislipidemiile pot fi primare sau genetice și secundare. Cauzele secundare includ diabetul zaharat, consumul de alcool, obezitatea, sedentarismul, hipotiroidismul, boala cronică de rinichi, neoplasmul și tratamentul cu contraceptive orale, diuretice sau beta-blocante.
| Cauze | Anomalii lipidice |
|---|---|
| Obezitate | ↑ TG, ↓ LDL - C |
| Sedentarism | ↓ HDL - C |
| Diabet zaharat | ↑ TG, ↑ CT |
| Consum de alcool | ↑ TG, ↑ HDL - C |
| Hipotiroidism | ↑ CT |
| Boală cronică de rinichi | ↑ CT, ↑ TG |
| Contraceptive orale | ↑ TG, ↑ CT |
| Diuretice | ↑ CT, ↑ TG |
| Beta-blocante | ↑ TG, ↓ HDL - C |
| Medicament | Efect | |
|---|---|---|
| 1 | hidroclortiazida | crește nivelul colesterolului și al trigliceridelor |
| 2 | propranololul | crește nivelul trigliceridelor și scade nivelul HDL-C fără să modifice nivelul colesterolului total |
| 3 | blocanții de calciu (Nifedipina) | nu influențează nivelul plasmatic al lipidelor |
| 4 | inhibitori ai enzimei de conversie | nu influențează nivelul plasmatic al lipidelor |
| 5 | blocanții B1 selectiv (bisoprolol) | creșterea trigliceridemiei |
Scăderea LDL-C la 70 mg/dl reprezintă o opțiune terapeutică la pacienții cu risc înalt de boală cardiovasculară. Un LDL-C de 67 mg/dl stabilizează procesul de ateroscleroză, iar scăderea la 50 mg/dl realizează regresia aterosclerozei.
Sunt adevărate următoarele asocieri dintre afecțiunile secundare sau medicație și alterările profilului lipidic:
Diagnosticul hipercolesterolemiei familiale (HF) poate fi stabilit prin criteriile Dutch Lipid Clinic Network, care integrează istoricul familial, antecedentele vasculare premature, semnele clinice, valorile LDL-C netratate și analiza ADN. În cadrul examenului fizic sunt importante xantoamele tendinoase și arcul cornean înaintea vârstei de 45 de ani.
| Criterii | Scor |
|---|---|
| Istoricul familial | |
| Rudă de gradul întâi cu boală coronariană sau vasculară prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani) sau rudă de gradul I cu LDLc peste percentila 95 | 1 |
| Rudă de gradul întâi cu xantoame tendinoase și/sau arc cornean sau copii <18 ani cu LDLc peste percentila 95 | 2 |
| Antecedente clinice | |
| Pacient cu boală arterială coronariană prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani) | 2 |
| Pacient cu boală vasculară cerebrală sau periferică prematură (bărbați < 55 de ani; femei <60 de ani) | 1 |
| Examen fizic* | |
| Xantoame tendinoase | 6 |
| Arc cornean înainte de vârsta de 45 de ani | 4 |
| Nivelurile de LDL-C fără tratament | |
| LDL-C ≥ 8,5 mmol/L (≥325 mg/dL) | 8 |
| LDL-C 6,5-8,4 mmol/L (251-325 mg/dL) | 5 |
| LDL-C 5,0-6,4 mmol/L (191-250 mg/dL) | 3 |
| LDL-C 4,0-4,9 mmol/L (155-190 mg/dL) | 1 |
| Analiza ADN | |
| Mutații funcționale la nivelul genelor LDLR, apoB sau PCSK-9 | 9 |
Un bărbat în vârstă de 38 de ani, asimptomatic, se prezintă la medicul de familie cu un profil lipidic ce relevă un LDL-C netratat de 270 mg/dl (6,9 mmol/L). Examenul fizic evidențiază xantoame tendinoase la nivelul ambelor tendoane ahiliene, fără arc cornean. Tatăl pacientului a suferit un infarct miocardic acut la vârsta de 49 de ani. Conform criteriilor Dutch Lipid Clinic Network, care este încadrarea diagnostică a pacientului?
Tratamentul hipolipemiant cuprinde măsuri generale și medicație hipolipemiantă. Tratamentul dietetic reprezintă terapia de primă intenție pentru hipercolesterolemie și urmărește atât cantitatea totală de lipide și colesterol, cât și tipul grăsimilor, aportul glucidic, fibrele, alcoolul și comportamentele asociate.
| Alimentul | lipide g% | colesterol mg% |
|---|---|---|
| Carne vită slabă | 7,5 | 77 |
| Carne vită grasă | 16,7 | - |
| Carne porc slabă | 7,7 | 79 |
| Carne porc grasă | 11,8 | - |
| Carne pul | 3,9 | 72 |
| Carne curcan | 2,7 | 59 |
| Pește slab | 1,5 | 74 |
| Pește gras | 2,8 | - |
| Lapte integral | 3,5 | 14 |
| Cașcaval | 30 | 100 |
| Unt | 80 | 280 |
| Ficat porc | 30 | 400 |
| Creier | 6 | 1500 |
| Gălbenuș ou | - | 211 |
| Principii nutritive | Pasul 1 al dietei | Pasul 2 al dietei |
|---|---|---|
| Grăsimi totale | < 30% din calorii | < 30% din calorii |
| Grăsimi saturate | < 10% din calorii | < 7% din calorii |
| Grăsimi polinesaturate | < 10% din calorii | < 10% din calorii |
| Grăsimi monosaturate | < 10% din calorii | < 10% din calorii |
| Glucide | 50-60% din calorii | 50-60% din calorii |
| Proteine | 10-20% din calorii | 10-20% din calorii |
| Colesterol | < 300 mg /zi | < 200 mg/zi |
Terapia dietetică se recomandă pentru cel puțin 6 luni înaintea inițierii terapiei medicamentoase. Totuși, studiile AFCAP/Tex CAP susțin o abordare mai agresivă, cu inițiere mai precoce a statinelor, mai ales la vârsta medie, pentru reducerea morbidității prin boli coronariene. Consumul de pește și grăsimi de pește scade în special TG, inhibă agregabilitatea plachetară, scade tensiunea arterială și vâscozitatea sângelui și crește HDL-C.
În doze mici, alcoolul are efect coronarodilatator, scade agregabilitatea plachetară, crește efectul cardioprotector al apoA1 și reduce efectul aterogen al apoB. Deoarece pacienții nu respectă întotdeauna cantitatea indicată, este mai prudent ca alcoolul să nu fie recomandat, ci doar tolerat în limitele precizate.
Consumul de alcool este tolerat până la maximum 2 porții/zi la bărbați și 1 porție/zi la femei. O porție conține aproximativ 10 g alcool pur, echivalentul a 330 ml bere, 100-120 ml vin sau 30-50 ml băutură spirtoasă.
Se recomandă minimum 150 minute/săptămână de activitate fizică de intensitate moderată sau 75 minute/săptămână de activitate fizică de intensitate crescută. Activitatea aerobă și antrenamentul de rezistență intensifică hidroliza TG în mușchii scheletici. Activitatea fizică poate reduce nivelul bazal al TG cu până la 30% și poate atenua hipertrigliceridemia postprandială, efectul variind în funcție de tipul, intensitatea și durata efortului.
Antrenamentul de rezistență contribuie la scăderea ponderală și la modificarea compoziției corporale, cu reducerea grăsimii viscerale și ameliorarea metabolismului glucidic și lipidic. O scădere ponderală de 5-10% se asociază în medie cu o reducere de 20% a TG. La persoanele cu boală cardiovasculară stabilită, activitatea fizică trebuie introdusă treptat, în funcție de toleranță, pentru a fi practicată în siguranță.
Clasele disponibile pentru scăderea lipidelor includ statinele, inhibitorii selectivi ai absorbției colesterolului precum ezetimibul, inhibitorii PCSK-9, fibrații, acizii grași omega-3, inclisiranul, acidul bempedoic și sechestranții acizilor biliari. Aceste medicamente au mecanisme și eficiențe diferite asupra LDL-C, HDL-C și TG.
| Clasa | Mecanism de acțiune și efecte | Eficiență hipolipemiantă LDL col., HDL col., TG | ||
|---|---|---|---|---|
| Inhibitori HMG-CoA reductază - STA-TINE (atorvastatin, simvastatin, provastatin, lovostatin, fluvastatin) |
| ↓ 25-60% | ↑ 3-15% | ↓ 5-35% |
| Fibrați (bezafibrat, fenofibrat, cipofibrat, gem-fibrozil) |
| ↓ 10-31% | ↑ 10-25% | ↓ 20-70% |
| Rezine (colestiramină, colestipol) |
| ↓ 15-30% | ↑ 3-6% | ↑ 10-18% |
| Acid nicotinic și derivați (acipimox) |
| ↓ 20-25% | ↑ 25-50% | ↑ 20-50% |
Statinele sunt inhibitori ai HMG-CoA reductazei și reprezintă terapia de primă linie a hipercolesterolemiei. Sunt recomandate pacienților cu valori moderat crescute ale LDL-C. Sunt enumerate levantatin, provastatin, sinvastatin, atorvastatin, fluvastatin, rosuvastatin și cerivistatin. Regimul de intensitate crescută reduce în medie LDL-C cu ≥ 50%, iar regimul de intensitate moderată cu 30-49%.
Niacina, sau acidul nicotinic, a fost primul hipolipemiant asociat cu reducerea mortalității globale și este considerată în prezent tratament de linia a doua pentru hipercolesterolemia tip II A. Doza zilnică este de 3 g/zi, folosind comprimate de 500 mg. Sunt necesare testarea funcției hepatice și dozarea CPK, după același protocol ca pentru statine.
Efectele adverse ale niacinei includ iritație gastrică, creșterea acidului uric seric, creșterea glicemiei și uscăciunea pielii. Utilizarea aspirinei sau a derivatelor retard de niacină ameliorează aceste efecte. Statinele scad LDL-C cu 40% și TG cu 10-15%, în timp ce niacina scade LDL-C cu 35%, TG cu 75% și crește HDL-C cu 100%.
Colestiramina și colestipolul sunt medicamente de linia a treia pentru hiperlipoproteinemia tip II A. Colestiramina se administrează în doză de 4-8 g/zi, în 1-2 prize, iar colestipolul în doză de 5-10 g/zi, în 1-2 prize. Rășinile blochează complet absorbția grăsimilor și nu au efecte toxice sistemice, dar pot produce balonare, dureri abdominale și constipație.
Derivații acidului fibric, precum fenofibratul și gemfibrozilul, sunt recomandați în hipertrigliceridemie, care se poate asocia cu hiperlipoproteinemia tip II A, tip III și tip IV. Doza uzuală indicată este de 0,6 g/zi. Gemfibrozilul scade TG serice cu 40-80% și crește HDL-C cu 10-40%.
Fenofibratul trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbția este lentă în absența alimentelor, în doză de 200 mg/zi sau 160 mg/zi, comprimat filmat. Asocierea fibraților cu statine se poate face cu precauție, folosind doze mici și un interval de 12 ore; exemplul oferit este provastatin 10-20 mg dimineața și gemfibrozil 600 mg seara.
Ezetimibul inhibă absorbția intestinală a colesterolului fără a afecta absorbția nutrienților liposolubili și reduce cantitatea de colesterol livrată ficatului. Ficatul răspunde prin creșterea expresiei receptorilor LDL-C, favorizând preluarea LDL-C din sânge. În monoterapie, ezetimib 10 mg/zi reduce LDL-C cu 15-22%, iar asocierea cu statine produce o reducere suplimentară de până la 21-27%.
Anticorpii monoclonali împotriva PCSK-9 cresc durata de viață și numărul receptorilor LDL-C de la suprafața hepatocitelor, determinând o preluare crescută a LDL-C circulant. Alirocumab și evolocumab reduc semnificativ LDL-C în HF heterozigotă și sunt eficienți și în formele homozigote cu receptori defectivi. Tratamentul reduce, de asemenea, apoB, colesterolul total și non-HDL-C.
Acizii grași omega-3 sunt acizi grași polinesaturați derivați din acidul linolenic și sunt reprezentați de acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA). Studiile epidemiologice și observaționale au arătat că un consum crescut de pește se asociază cu un risc cardiovascular mai mic, efect care s-ar putea datora reducerii TG.
Tratamentul se adaptează categoriei de risc cardiovascular, urmărind atât atingerea țintei absolute de LDL-C, cât și reducerea procentuală față de valoarea inițială. Statinele sunt terapia de primă linie a hipercolesterolemiei și se prescriu la intensitatea necesară, până la cea mai mare doză tolerată. Dacă obiectivul nu este atins, tratamentul se intensifică prin asocierea ezetimibului, apoi, în situațiile precizate, a unui inhibitor PCSK-9.
| Categorie RCV | Obiectiv LDLc | Obiectiv non-HDLc | Obiectiv ApoB |
|---|---|---|---|
| RCV scăzut-moderat | Sub 100 mg/dl | Sub 130 mg/dl | Sub 100 mg/dl |
| RCV crescut | Sub 70 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bază | Sub 100 mg/dl | Sub 80 mg/dl |
| RCV foarte crescut | Sub 55 mg/dl și o reducere peste 50% a valorii de bază | Sub 85 mg/dl | Sub 65 mg/dl |
| Tratament | Scădere medie estimată a LDLc |
|---|---|
| Statină de intensitate moderată | 30% |
| Statină de intensitate crescută | 50% |
| Statină de intensitate crescută + ezetimib | 65% |
| Inhibitor PCSK-9 | 60% |
| Inhibitor PCSK-9 + statină de intensitate crescută | 75% |
| Inhibitor PCSK-9 + statină de intensitate crescută + ezetimib | 85% |
| Inclisiran (+/- statine +/- alte medicamente) | 50-55% |
| Sechestranți acizi biliari | 18-25% |
Terapia cu statine nu este recomandată la femeile aflate în premenopauză care doresc o sarcină sau care nu utilizează adecvat mijloace contraceptive.
Un pacient de 62 de ani cu antecedente de infarct miocardic (risc cardiovascular foarte crescut) primește tratament cu atorvastatină 80 mg/zi în monoterapie timp de 8 săptămâni. La controlul biologic, profilul lipidic arată o scădere a LDL-C de la 160 mg/dl inițial la 75 mg/dl (reducere cu 53%), fără efecte adverse clinice sau biologice. Care este conduita terapeutică indicată pentru atingerea țintei terapeutice?
Ghidurile europene de referință ale Societății Europene de Cardiologie și Societății Europene de Ateroscleroză (ESC/EAS 2019 și ESC 2021) confirmă integral datele prezentate în suportul de curs. Strategia de stratificare a riscului cardiovascular, pragurile țintă stricte pentru fracțiunea LDL-C și algoritmul secvențial de escaladare farmacologică rămân perfect convergente cu practica actuală.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Tratamentul dislipidemiilor vizează reducerea riscului cardiovascular aterosclerotic prin scăderea fracțiunilor aterogene (în principal LDL-C și ApoB). Statinele reprezintă prima linie terapeutică, cu escaladare prin asociere de ezetimib și inhibitori de PCSK-9 la pacienții cu risc crescut sau obiective neatinse.
Niciun rezultat pentru această căutare.
Codul din colțul fiecărui card de medicament arată regimul de eliberare — util la rețetă: cât timp e valabilă prescripția și dacă rămâne în farmacie.
Terapia de primă linie și de elecție în hipercolesterolemie și dislipidemia mixtă. Produc scăderea LDL-C cu 30-50% în funcție de intensitate, reduc sinteza VLDL și cresc densitatea receptorilor LDL hepatici. Ghidurile recomandă titrarea până la doza maxim tolerată pentru atingerea țintelor specifice categoriei de risc.
Acționează la nivelul marginii în perie a enterocitului, împiedicând preluarea fracțiunilor lipidice din intestin. Este a doua linie terapeutică, adăugată când statina în doză maxim tolerată nu atinge obiectivele de LDL-C, sau ca monoterapie în intoleranța completă la statine.
Molecule inovatoare rezervate pacienților cu risc cardiovascular foarte înalt sau hipercolesterolemie familială care nu își ating obiectivele terapeutice sub asocierea statină maxim tolerată plus ezetimib. Cresc disponibilitatea receptorilor LDL la suprafața hepatocitului, asigurând scăderi masive ale LDL-C.
Clasă modernă non-statinică ce reduce biosinteza intrahepatică de colesterol, reprezentând o alternativă de asociere pentru scăderea suplimentară a fracțiunilor aterogene.
Agenți indicați în principal în hipertrigliceridemiile severe (fenotipurile IIa, III, IV) sau în dislipidemia mixtă când TG reziduale > 200 mg/dl persistă după atingerea țintei de LDL-C sub statină. Acționează prin stimularea lipoproteinlipazei, reducând masiv trigliceridele.
Medicamente de linia a III-a în hipercolesterolemie. Neabsorbindu-se din tubul digestiv, sunt complet lipsite de toxicitate sistemică, însă utilizarea lor este limitată de reacțiile adverse gastrointestinale frecvente.
Agenți de linia a II-a în hipercolesterolemia tip IIA. Cresc marcat HDL-C (până la 100%) și scad trigliceridele, dar utilizarea este restrânsă de reacțiile adverse cutanate și digestive.
Derivați din acidul linolenic utilizați pentru scăderea nivelului grăsimilor serice, având o acțiune demonstrată asupra trigliceridelor plasmatice și proprietăți antiaterogene.
Medicație utilizată ca suport simptomatic pentru limitarea efectelor secundare vasomotorii ale altor terapii hipolipemiante.
Evaluarea profilului lipidic complet este piatra de temelie în stratificarea riscului cardiovascular aterosclerotic și stabilirea deciziilor terapeutice. Dincolo de simpla dozare a colesterolului total, cuantificarea fracțiunilor aterogene, a trigliceridelor și a apolipoproteinelor reflectă direct dinamica metabolismului lipoproteic și ghidează intensitatea tratamentului.
Niciun rezultat pentru această căutare.
Metabolismul lipoproteinelor cuprinde calea exogenă și calea endogenă de transport al lipidelor hidrofobe. Enterocitele asamblează trigliceridele alimentare în chilomicroni (înzestrați cu ApoB48), supuși hidrolizei în capilarele periferice sub acțiunea lipoprotein-lipazei (LPL) activate de cofactorul ApoC-II. În ficat, lipidele endogene sunt ambalate în particule de VLDL (bogate în ApoB100), care prin pierderea treptată a trigliceridelor devin IDL și ulterior LDL, principalul transportor plasmatic al colesterolului. Clearance-ul hepatic al particulelor LDL depinde de legarea la receptorul LDL (LDLR); proteina PCSK9 accelerează degradarea lizozomală a acestor receptori, diminuând epurarea fracțiunii aterogene.
În focarul aterogen, particulele LDL reținute în intimă suferă procese de glicozilare și peroxidare, formând LDL oxidat (LDLox) cu particule mici și dense. LDLox nu mai este recunoscut de receptorul fiziologic, ci este fagocitat nereglementat prin intermediul receptorilor scavenger (SR-A, CD36) de către macrofage, generând celule spumoase ce alcătuiesc centrul necrotic al plăcii. Concomitent, LDLox exercită citotoxicitate endotelială directă, induce sinteza moleculei chemotactice MCP-1, reduce disponibilitatea de oxid nitric (EDRF-NO) și stimulează secreția de citokine proinflamatorii.
Sistemul de apărare antiaterogenă este asigurat prin transportul invers al colesterolului, coordonat de particulele de HDL și ApoA1. Particulele discoidale de HDL nascent extrag colesterolul liber celular prin intermediul transportorilor membranari ABCA1, după care enzima LCAT (activată specific de ApoA1) esterifică colesterolul și formează HDL sferic matur. Ulterior, proteina de transfer CETP mediază schimbul de esteri de colesterol între HDL și lipoproteinele bogate în trigliceride (VLDL, IDL), iar colesterolul este transportat la nivel hepatic, fiind captat prin receptorii SR-B1 și excretat biliar prin transportorii ABCG5 și ABCG8.
40 mg/dl la bărbați, > 46 mg/dl la femei (1,0 - 1,6 mmol/L)
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
• Formulă: LDL-C = Colesterol total − HDL-colesterol − (0,2 × Trigliceride) • Condiție: nivelul trigliceridelor trebuie să fie < 400 mg/dl (calculul devine imprecis dacă LDL-C este < 50 mg/dl).
• RCV scăzut-moderat: LDL-C < 100 mg/dl • RCV crescut: LDL-C < 70 mg/dl și o reducere > 50% față de valoarea de bază • RCV foarte crescut: LDL-C < 55 mg/dl și o reducere > 50% față de valoarea de bază
• Stabilizarea aterosclerozei: nivel al LDL-C de 67 mg/dl • Regresia aterosclerozei: scăderea LDL-C la 50 mg/dl
• > 8 puncte: HF certă • 6–8 puncte: HF probabilă • 3–5 puncte: HF posibilă
• Lipide totale: reducere la < 25–30% din caloriile totale • Lipide saturate: limitare la ≈ 10% din rația calorică • Glucide simple: limitare la 10% • Glucide complexe: creștere la 55–60% din calorii • Colesterol alimentar: < 300 mg/zi • Fibre alimentare: aport de 25–30 g/zi
• Treapta 1: grăsimi saturate < 10% din calorii și colesterol < 300 mg/zi • Treapta 2: grăsimi saturate < 7% din calorii și colesterol < 200 mg/zi (Grăsimile totale rămân < 30% în ambele trepte)
• Reducere estimată a LDL-C: ≥ 50% • Tratamente recomandate: - Atorvastatină: 40–80 mg/zi - Rosuvastatină: 20–40 mg/zi
• Statină intensitate moderată: 30% • Statină intensitate crescută: 50% • Statină intensitate crescută + ezetimib: 65% • Inhibitor PCSK-9 în monoterapie: 60% • Inhibitor PCSK-9 + statină intensitate crescută: 75% • Inhibitor PCSK-9 + statină intensitate crescută + ezetimib: 85%
Se poate lua în considerare asocierea de fenofibrat sau bezafibrat la terapia hipolipemiantă de bază.
Terapia cu statine nu este recomandată la femeile în premenopauză care doresc o sarcină sau care nu utilizează adecvat metode contraceptive.