Osteoporoza

Osteoporoza

Definiție și epidemiologie · Etiopatogenie și factori de risc · Tablou clinic · Explorări paraclinice
De ce contează

Osteoporoza este o afecțiune tăcută, dar cu un impact devastator prin fracturile de fragilitate. Pentru medicul de familie, recunoașterea factorilor de risc și calcularea scorului FRAX sunt esențiale, având în vedere că mortalitatea la un an după o fractură de șold poate ajunge până la 30% la bărbați. Intervenția precoce previne dizabilitatea severă și salvează vieți.

Definiție și epidemiologie

Osteoporoza este o boală metabolică a osului cu determinism multifactorial, exprimată printr-un dezechilibru între resorbție și formare osoasă. Aceasta duce la deteriorarea arhitectonicii osoase și reducerea masei osoase.

Criterii OMS (DXA)

Osteoporoză: T-score ≤ -2,5 DS Osteoporoză severă: T-score ≤ -2,5 DS + 1 fractură de fragilitate

La nivel mondial, unul din opt bărbați și una din trei femei au o formă de osteoporoză. La vârsta > 50 ani, riscul de fractură asociat este de > 40% la femei și 13% la bărbat. Mortalitatea la un an post-fractură de șold este de 30% la bărbat și 12-24% la femeie.

Etiopatogenie și factori de risc

Peak-ul osos (cantitatea maximă de os) se atinge la 12-16 ani pentru osul trabecular și 20-24 ani pentru osul cortical. Remodelarea osoasă se derulează pe tot parcursul vieții, echilibrul fiind reglat de factori hormonali (deficitul de estrogeni inhibă osteoblastul și stimulează osteoclastul) și de un status proinflamator (IL-1, IL-6, TNFα promovează resorbția).

Sistemul RANK-RANKL-OPG

Osteoblastul eliberează RANKL, care se leagă de receptorul RANK de pe osteoclast, stimulând resorbția osoasă. Pentru a echilibra procesul, osteoblastul secretă și osteoprotegerină (OPG), care blochează această cuplare și oprește resorbția.

Tabelul 1
Factorii de risc ai osteoporozei
Factori de risc majoriFactori de risc minori
Vârsta >65 aniArtrita reumatoidă
Fractura vertebralăHiperparatiroidism
Fractura de fragilitate >40 aniTerapie cronică anticonvulsivantă
Antecedentele familiale fracturare (fractură șold-mamă)Dietă săracă în calciu <500 mg/zi
Corticoterapie cronică >3 luniExces de fumat
Sindrom de malabsorbțieExces de cafea
Hiperparatiroidism primarGreutate corp <57 kg
Tendință la cădereScădere ponderală cu mai mult de 10% din greutatea corp peste 25 ani
Osteopenie radiologicăTerapie cronică cu anticoagulante orale
Hipogonadism
Menopauză precoce (<45 ani)
Clasificarea etiologică
  • Osteoporoza primară idiopatică: Tip I (postmenopauză), Tip II (senilă, > 65 ani), juvenilă și a adultului tânăr.
  • Osteoporoza secundară: Boli endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism), carențiale (deficit de calciu/vitamina D), hematologice (mielom multiplu), imun-inflamatorii (artrită reumatoidă) sau cauze medicamentoase (glucocorticoizi, metotrexat, anticonvulsivante).

Tablou clinic

Osteoporoza este o patologie silențioasă, frecvent asimptomatică mulți ani. Este descoperită adesea cu ocazia unei fracturi de fragilitate, apărută după un traumatism minor în zone elective: vertebral, șold (col femural), antebraț distal sau humerus proximal.

Tipuri de fracturi de fragilitate
  • Fractura vertebrală: Durere bruscă sau cronică accentuată de ortostatism, scădere în înălțime (5 mm/an), sindrom vertebral (cifoză dorsală, protruzia abdomenului).
  • Fractura de radius distal (Pouteau-Colles): Frecventă la femei după instalarea menopauzei.
  • Fractura de șold: Apare tardiv, se manifestă prin durere fesieră/inghinală, impotență funcțională absolută la mers și asociază o mortalitate crescută în primele 3-6 luni.
Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

O pacientă de 68 de ani se prezintă acuzând dureri lombare cronice și o scădere în înălțime de 3 cm în ultimii doi ani. Nu relatează traumatisme majore. Care este cel mai probabil tip de fractură de fragilitate pe care l-a suferit?

A Fractură de șold
Greșit — GREȘIT — Fractura de șold provoacă impotență funcțională absolută la mers, nu durere cronică cu scădere în înălțime.
B Fractură de radius distal
Greșit — GREȘIT — Fractura Pouteau-Colles apare la nivelul antebrațului, de obicei post-cădere.
C Fractură vertebrală
Corect — CORECT — Se manifestă frecvent prin durere cronică, scădere în înălțime (peste 5 mm/an) și cifoză dorsală.
D Fractură de humerus proximal
Greșit — GREȘIT — Aceasta afectează brațul și nu explică modificările de statică vertebrală și scăderea în înălțime.
E Fractură de col femural
Greșit — GREȘIT — Este sinonimă cu fractura de șold și se prezintă cu durere inghinală și impotență funcțională.

Explorări paraclinice

Absorbțiometria duală cu raze X (DXA) este standardul de diagnostic. Se efectuează la nivel lombar L1-L4 și șold bilateral. Rezultatul se exprimă prin T-score (raportat la adultul tânăr) și Z-score (raportat la persoane de aceeași vârstă).

Tabelul 2
Clasificarea OMS a densitometriei osoase
CategorieDMO și T-score
NormalT-score > -1DS
Osteopenie-2.5 DS < T-score < -1 DS
OsteoporozăT-score < -2.5 DS
Osteoporoză severăT-score < -2.5 DS ± > 1 fractură de fragilitate

Examenul radiologic de profil T4-L4 identifică modificări de demineralizare tardive (când masa osoasă a scăzut cu > 30-40%). Poate diagnostica fractura vertebrală, definită ca o reducere a înălțimii corpului vertebral cu minim 20%.

Tabelul 3
Markerii de formare și resorbție osoasă
Markerii formării osoaseMarkerii resorbției osoase
fosfataza alcalină osoasăpiridinolina
osteocalcinadeoxipiridinolina
peptida din procollagen tip Ifosfataza acidă tartrat rezistentă
Telopeptide collagen tip -1 (tip carboxi-terminal CTX, tip amino-terminal NTX)
Rolul markerilor osoși

Markerii turnover-ului osos (ex. osteocalcina, telopeptidele) nu au valoare diagnostică și nu se efectuează de rutină. Ei sunt utili exclusiv în monitorizarea răspunsului terapeutic.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient de 65 de ani efectuează o radiografie de profil T4-L4 care evidențiază o reducere a înălțimii corpului vertebral cu 25%. Medicul suspectează o fractură osteoporotică. Ce procent din masa osoasă trebuie să se piardă pentru ca demineralizarea să devină vizibilă radiologic?

A 5-10%
Greșit — GREȘIT — Modificările radiologice sunt mult mai tardive, o pierdere atât de mică este vizibilă doar pe DXA.
B 10-20%
Greșit — GREȘIT — Acest procent este insuficient pentru a fi decelat pe radiografia standard.
C Peste 30-40%
Corect — CORECT — Examenul radiologic identifică demineralizarea doar tardiv, după o pierdere masivă de >30-40% a masei osoase.
D Peste 60%
Greșit — GREȘIT — Pragul la care devine vizibilă demineralizarea pe radiografie este de 30-40%.
E Orice pierdere de masă osoasă este vizibilă imediat
Greșit — GREȘIT — Radiografia are o sensibilitate redusă pentru densitatea osoasă comparativ cu DXA.

Diagnostic pozitiv și diferențial

Diagnosticul pozitiv se bazează pe factorii de risc, manifestările clinice și osteodensitometrie. Formele clinice includ osteoporoza de postmenopauză, senilă, la bărbat, cortizonică sau secundară, cu sau fără fractură de fragilitate.

Diagnosticul diferențial
  • Afecțiuni neoplazice cu metastaze osteolitice: Stare generală alterată, scădere ponderală, VSH crescut, anemie.
  • Mielomul multiplu: VSH foarte mare, hipercalcemie, anemie, biopsie medulară pozitivă.
  • Boala Paget: Radiografia craniană arată osteoporosis circumscripta, markeri de turnover osos crescuți.
  • Osteomalacia: Defect de mineralizare cu hipofosfatemie, hipocalcemie și creșterea parathormonului.
  • Osteita fibroasă chistică: Resorbție în exces dependentă de parathormon, cu eroziuni subperiostale.
Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient de 70 de ani cu dureri osoase difuze prezintă la analize de laborator hipofosfatemie, hipocalcemie și un nivel crescut de parathormon. Care este cel mai probabil diagnostic diferențial față de osteoporoză?

A Mielom multiplu
Greșit — GREȘIT — Mielomul multiplu asociază hipercalcemie, nu hipocalcemie, alături de VSH foarte crescut.
B Boala Paget
Greșit — GREȘIT — Se caracterizează prin markeri de turnover crescuți și aspect radiologic specific, dar calciul este de obicei normal.
C Osteomalacia
Corect — CORECT — Osteomalacia este un defect de mineralizare care se prezintă clasic cu hipofosfatemie, hipocalcemie și PTH crescut (hiperparatiroidism secundar).
D Metastaze osteolitice
Greșit — GREȘIT — Acestea asociază VSH crescut și frecvent hipercalcemie de cauză malignă.
E Osteita fibroasă chistică
Greșit — GREȘIT — Deși depinde de parathormon, se caracterizează prin eroziuni subperiostale tipice, nu doar prin acest profil biochimic.

Tratament și monitorizare

CalculatorCalculator FRAX
Calculator interactiv — în curând.

Terapia non-farmacologică vizează prevenirea fracturilor de fragilitate și creșterea masei osoase. Măsurile includ exercițiul fizic (minim 30 min/zi), evitarea fumatului, prevenția căderilor și un aport adecvat de calciu și vitamina D (adjuvant obligatoriu).

Tabelul 4
Necesarul zilnic de calciu și vitamina D
Grupa de vârstăDoza zilnică CaDoza zilnică de vit D
19-50 ani1000 mg600 UI
Femei 51-70 ani1200 mg800 UI
Bărbați 51-70 ani1000 mg600 UI
Bărbați >70 ani1200 mg800 UI
Indicațiile terapiei farmacologice
  • Osteopenie + istoric de fractură de fragilitate (vertebrală sau șold).
  • Osteoporoză (T-score ≤ -2,5 DS) în orice regiune, chiar fără fractură.
  • Vârsta > 40 ani cu osteopenie și risc FRAX la 10 ani: fractură majoră ≥ 20% sau fractură de șold ≥ 3%.

Clase terapeutice

Bisfosfonații (alendronat, risedronat, acid zoledronic) reprezintă prima linie terapeutică. Scad activitatea osteoclastelor și necesită un clearance la creatinină ≥ 30-35 ml/min. Efectul se menține 2-5 ani, permițând o vacanță terapeutică. Trebuie opriți cu 3 luni înaintea intervențiilor stomatologice.

Denosumab (anticorp anti-RANKL) este o alternativă pentru pacienții cu risc fracturar înalt. Efectul nu se menține după oprire (nu se face vacanță terapeutică). Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM), precum Raloxifenul, cresc DMO vertebrală dar au risc tromboembolic (contraindicați în antecedente embolice).

Medicația osteoformatoare include Teriparatide (analog de parathormon, indicat în osteoporoza cortizonică sau cu risc înalt, contraindicat în neoplazii) și Ranelatul de stronțiu (contraindicat în boala cardiovasculară).

Tabelul 5
Reprezentanți ai medicației antiosteoporotice
MedicamentTerapie profilacticăTratament
Alendronat (Fosamax 70 mg)35 mg/săpt p.o.70 mg/săpt p.o.
Ibandronat (Bonviva 3 mg/3 ml) (Ossica 150 mg)150 mg/lună p.o.3 mg/3 luni i.v.
Risedronat (Actonel 75 mg) (Actonel 35 mg)35 mg/săpt p.o. 150 mg/lună p.o.35 mg/săpt p.o. 150 mg/lună p.o.
Acid zolendronic5 mg/2 ani, i.v.5 mg/an i.v.
Denosumab (Prolia 60 mg/ml) Romosozumab (Evenity 105 mg)-60 mg/6 luni s.c. 105 mg x2/lună, 12 luni, s.c.
Teriparatide (Forsteo 20 μg/80 μl)-20 microg/zi s.c.
Raloxifen60 mg/zi p.o.60 mg/zi p.o.
Calcitonina-100 U/2 zile s.c.
Osteoporoza cortizonică

Profilaxia osteoporozei cortizonice se inițiază în același timp cu terapia cortizonică.

Monitorizarea se face prin DXA la 6-12 luni pentru pacienții pe corticoterapie cronică, la 18 luni pentru teriparatide și la 12-24 luni pentru terapia cu bisfosfonați. Eșecul terapeutic (scăderea DMO) sugerează aderență scăzută sau lipsa tratării unei cauze secundare.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

O pacientă de 62 de ani, diagnosticată cu osteoporoză (T-score -2,8 DS), urmează să înceapă tratamentul. Are un clearance la creatinină de 45 ml/min. Ce clasă de medicamente este indicată ca primă intenție?

A Teriparatide
Greșit — GREȘIT — Este medicație osteoformatoare rezervată formelor severe sau cortizonice, nu primă linie de rutină.
B Denosumab
Greșit — GREȘIT — Este o alternativă excelentă pentru risc fracturar înalt, dar prima linie standard rămân bisfosfonații.
C Bisfosfonați
Corect — CORECT — Reprezintă prima linie terapeutică și pot fi administrați în siguranță la un clearance ≥ 30-35 ml/min.
D Raloxifen
Greșit — GREȘIT — Este un SERM util, dar nu reprezintă prima linie universală și asociază risc tromboembolic.
E Ranelat de stronțiu
Greșit — GREȘIT — Nu este prima linie și are contraindicații cardiovasculare importante.

Surse examen vs Ghiduri actuale

Verificarea informațiilor din sursele de examen cu ghidurile actuale internaționale nu a relevat divergențe majore. Recomandările privind diagnosticul densitometric, pragurile de intervenție și liniile terapeutice rămân aliniate cu standardele de practică medicală curentă.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Felicitări — ai parcurs lecția!

Treci la grile ca să consolidezi ce ai învățat.