Dermatitele alergice

Dermatitele alergice

Urticaria și Angioedemul Quincke · Pruritul · Prurigo · Dermatita Alergică de Contact (DAC)
De ce contează

Dermatitele alergice reprezintă unele dintre cele mai frecvente motive de prezentare în cabinetul medicului de familie, variind de la erupții benigne, autolimitate, până la urgențe vitale. Recunoașterea rapidă a angioedemului și a șocului anafilactic este crucială, deoarece intervenția corectă în primele minute face diferența între viață și moarte.

Urticaria și Angioedemul Quincke

Urticaria este o afecțiune alergică cutaneo-mucoasă caracterizată printr-o erupție tranzitorie de papule și plăci eritemato-edematoase, apărute brusc și intens pruriginoase. Angioedemul Quincke este o formă particulară mai severă, caracterizată prin extensia edemului în profunzime, la nivelul țesutului subcutanat și submucos.

Tabelul 1
Factorii declanșatori ai urticariei
Factori exogeniAlimentele: ouăle (mai ales albușul), produsele lactate, ciocolata, căpșunile, mezelurile, fructele de mare, peștele, aditivi alimentari, nucile etc.
Pneumalergenii: polenuri, mucegaiuri, praf de casă, scuame și păr de animale, substanțe chimice volatile
Medicamentele (eliberatoare de histamină): anti-biotice, AINS, codeină, morfină, IEC, dextran etc.
Agenți fizici: soarele, căldura, frigul
Întepăturile de insecte
Substanțele iritante: cosmetice, vopsea de păr, textile, metale din protezele dentare
Factorii psihici, stresul
Factori endogeniGenetici (angioedemul ereditar, urticaria familială)
Boli sistemice: autoimune(colagenoze, tiroidita autoimună) neoplazii (limfoame, leucemii, hemopatii maligne), metabolice(diabet zaharat), endocrine (hipertiroidism) infectioase(virale, bacteriene, fungice, parazitare) etc.
Hormonali (urticaria din cursul sarcinii, din sindromul premenstrual)
Urticarie idiopatică cronică

Mecanismul patogenic principal este degranularea mastocitară cu eliberarea de histamină. Leziunile sunt fugace (dispar în minute sau ore); dacă persistă peste 24 de ore, semnifică o leziune vasculară (urticarie vasculitică).

Tabelul 2
Formele clinice de urticarie
Urticaria alergică, anafilactică sau atopicăUrticaria alimentară, microbiană, medicamentoasă, la pneumalergeni, vasculitică, micotică, parazitară, prin înțepături de insecte
Urticaria nealergicăUrticaria histaminică (medicamentoasă, alimentară etc.), prin factori mecanici (dermografism, la presiune, la vibrații), la factori fizici (frig, soare, căldură, acvagenică), de contact (substanțe chimice, mănuși de cauciuc, plastic etc.) colinergică (din cauza creșterii temperaturii corpului: transpirație emoție, febră, exerciții fizice)
Urticaria idiopaticăApare în peste 50% dintre cazuri

Edemul Quincke afectează frecvent fața (obraji, pleoape, buze) și mucoasele, putând determina edem laringian și glotic (urgență majoră). Tumefacția este albă, pufoasă, elastică, iar pruritul poate lipsi. Este reversibil la corticoterapie.

Clasificarea urticariei după evoluție
  • Acută: durează între 4 zile și 3 săptămâni (se remite spontan)
  • Subacută (recidivantă): se repetă la intervale variate
  • Cronică: erupția durează peste o lună sau se repetă lunar pe o perioadă de > 6 luni

Tratament

Tratamentul de primă linie constă în antihistaminice H1. Cele de primă generație (clorfeniramin, prometazin) au efect sedativ și sunt contraindicate în glaucom sau adenom de prostată. Cele de generația a doua (loratadină, desloratadină, cetirizină) nu au efect sedativ. În formele severe și edem Quincke se administrează corticoizi i.v. (hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg) și oral, sau chiar adrenalină.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient se prezintă cu plăci eritemato-edematoase pruriginoase pe trunchi. Afirmă că leziunile individuale persistă în același loc timp de 48 de ore, lăsând o ușoară hiperpigmentare. Care este cel mai probabil diagnostic?

A Urticarie acută alergică
Greșit — GREȘIT — În urticaria clasică, leziunile sunt fugace și dispar în sub 24 de ore.
B Urticarie vasculitică
Corect — CORECT — Persistența leziunilor urticariene peste 24 de ore în același loc semnifică o afectare vasculară (urticarie vasculitică).
C Angioedem Quincke
Greșit — GREȘIT — Angioedemul se manifestă prin edem profund, alb, pufos, frecvent la nivelul feței și mucoaselor, nu prin plăci persistente pe trunchi.
D Prurigo strofulus
Greșit — GREȘIT — Prurigo strofulus apare la copii (6 luni - 7 ani), sub formă de papulo-vezicule pe placă urticariană.
E Dermatită alergică de contact
Greșit — GREȘIT — DAC este mediată celular, iar leziunea elementară este vezicula, nu placa urticariană persistentă.

Pruritul

Pruritul este o senzație neplăcută care determină necesitatea imperioasă de scărpinare. Cronicizarea duce la lichenificare (îngroșarea tegumentului cu adâncirea șanțurilor normale și apariția de pseudopapule).

Cauzele pruritului generalizat
  • Dermatoze: urticarie, dermatită atopică, lichen plan, pemfigoid bulos
  • Boli sistemice: diabet zaharat, hipertiroidie, sarcină (trimestrul 3), afecțiuni hepatice (obstrucție biliară), insuficiență renală cronică uremică, limfoame (boala Hodgkin)
  • Pruritul senil: la persoane > 60 de ani

Tratamentul vizează cauza de fond. Simptomatic se folosesc antihistaminice și sedative. Local se aplică băi cu hipermanganat de potasiu 1/10.000. În cazuri rebele se pot face cure scurte de prednison 20-30 mg/zi.

Prurigo

Prurigo este un sindrom alergic cutanat caracterizat printr-o erupție papulo-veziculoasă, intens pruriginoasă, unde leziunea elementară principală este papula.

Prurigo acut

Forme clinice de prurigo acut
  • Prurigo strofulus (al copilului): apare între 6 luni și 7 ani, cu papulo-vezicule pe o placă urticariană; dispare spontan după 6-7 ani.
  • Prurigo acut al adultului: erupție în valuri succesive timp de câteva săptămâni, fără tendință la recidivă.
  • Prurigo gravidic: apare după luna a 3-a de sarcină și se remite după naștere.
  • Prurigo estival (de vară): pe zonele expuse la soare, necesită fotoprotecție și betacaroten.

Prurigo cronic

Formele cronice evoluează ani de zile și duc la lichenificări. La copil se distinge Prurigo Besnier (formă cronică de dermatită atopică) și Prurigo Hebra (debut la 1-5 ani, pe fețele de extensie, asociat cu adenopatie). La adult apare după vârsta de 40 de ani, frecvent la femei, uneori ca manifestare paraneoplazică (boala Hodgkin).

Dermatita Alergică de Contact (DAC)

Dermatita alergică de contact este o reacție de hipersensibilitate de tip IV (mediată celular). Leziunea elementară este vezicula. Alergenii clasici sunt substanțe cu moleculă mică (crom, nichel, formaldehidă) care acționează ca haptene.

Stadiile clinico-patologice în DAC
  • Stadiul eritematos: eritem și edem
  • Stadiul veziculos: papule și papulo-vezicule
  • Stadiul crustos: bulele se sparg, rezultând o dermatită erozivă zemuindă cu cruste
  • Stadiul scuamos: regenerarea epidermului
  • Stadiul de eritem rezidual

Localizarea orientează diagnosticul: mâinile (nichel, cauciuc), axilele (deodorante, textile), pleoapele (vopsea de păr, unguente oftalmice cu neomicină), lobul urechii (cercei cu nichel), picioarele (crom, clei, cauciuc din încălțăminte).

Pleoapele ca zonă santinelă

În dermatita de contact la vopseaua de păr, pleoapele reacționează primele prin eritem și edem. Leziunile pot apărea aici fără erupție pe restul feței.

Tratamentul esențial este eliminarea factorului iritant. Se asociază terapie antihistaminică, antiinflamatorie și dermatocorticoizi locali. Uscăciunea se combate prin emoliente aplicate imediat după baie.

Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

O pacientă dezvoltă eritem, edem și vezicule la nivelul lobului urechii după ce a purtat o pereche nouă de cercei. Care este mecanismul patogenic implicat în această afecțiune?

A Hipersensibilitate de tip I mediată de IgE
Greșit — GREȘIT — Acesta este mecanismul urticariei alergice și al șocului anafilactic.
B Degranulare mastocitară directă
Greșit — GREȘIT — Acest mecanism este specific urticariei nealergice (ex. la medicamente eliberatoare de histamină).
C Hipersensibilitate de tip IV mediată celular
Corect — CORECT — Dermatita alergică de contact este o reacție întârziată, de tip IV, la haptene precum nichelul din bijuterii.
D Acumulare de complexe imune circulante
Greșit — GREȘIT — Acesta este mecanismul reacțiilor de tip III, cum ar fi boala serului sau vasculitele.
E Reacție citotoxică mediată de anticorpi
Greșit — GREȘIT — Acesta este mecanismul hipersensibilității de tip II.

Reacții Adverse Post-Medicamentoase și Șocul Anafilactic

Reacțiile cutanate post-medicamentoase (exanteme, urticarie, angioedem) sunt frecvent declanșate de AINS, antibiotice (peniciline), IEC sau anticonvulsivante. Diagnosticul necesită o anamneză atentă și teste cutanate (Prick test, intradermoreacție).

Șocul anafilactic — Urgență majoră

Debutul este extrem de rapid (în primele 15 minute). Se manifestă prin prăbușirea tensiunii arteriale, bronhospasm, edem laringian și colaps. Fără tratament instituit precoce, bolnavul poate deceda în câteva minute.

Conduita de urgență în șocul anafilactic
  • Așezarea bolnavului în decubit dorsal, cu membrele inferioare ridicate
  • Oxigenoterapie
  • Adrenalină soluție 1/1.000: 0,5 ml s.c. sau i.m.
  • Hemisuccinat de hidrocortizon: 150 mg i.v.
  • Antihistaminic injectabil: ex. romergan 100-150 mg
Verifică-te
Grilă · alege un răspuns

Un pacient dezvoltă brusc dispnee, bronhospasm și hipotensiune severă la 10 minute după administrarea unei doze de penicilină. Care este prima și cea mai importantă măsură terapeutică farmacologică?

A Administrarea de hemisuccinat de hidrocortizon 150 mg i.v.
Greșit — GREȘIT — Corticoizii sunt utili, dar acționează lent; nu sunt prima linie în resuscitarea șocului anafilactic.
B Administrarea de adrenalină 0,5 ml s.c. sau i.m.
Corect — CORECT — Adrenalina este tratamentul salvator de primă intenție în șocul anafilactic, combătând rapid colapsul și bronhospasmul.
C Administrarea unui antihistaminic H1 de generația a doua
Greșit — GREȘIT — Antihistaminicele au o acțiune prea lentă și insuficientă pentru a reversa un șoc anafilactic.
D Administrarea de oxigen pe mască
Greșit — GREȘIT — Deși oxigenoterapia este indicată, administrarea de adrenalină este intervenția farmacologică critică imediată.
E Administrarea de ser fiziologic i.v. în bolus
Greșit — GREȘIT — Resuscitarea volemică este necesară, dar adrenalina are prioritate absolută pentru stabilizarea pacientului.

Surse examen vs Ghiduri actuale

Recomandările privind diagnosticul și tratamentul dermatitelor alergice și al șocului anafilactic din sursele pentru examen rămân fundamentale și se aliniază în mare parte cu principiile actuale de practică medicală.

Fără divergențe semnificative

Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.

Felicitări — ai parcurs lecția!

Treci la grile ca să consolidezi ce ai învățat.