Infecțiile de tract urinar sunt printre cele mai frecvente complicații medicale ale sarcinii, afectând până la 13% dintre gravide. Depistarea și tratarea la timp a bacteriuriei asimptomatice previne progresia spre pielonefrită acută și reduce riscul de naștere prematură sau greutate mică la naștere.
Modificările fiziologice ale tractului urinar în timpul sarcinii includ nefromegalia (creșterea rinichilor cu 1 cm, care dispare după naștere) și dilatația calicelor și ureterelor (predominant pe dreapta). Acestea apar din cauza progesteronului (determină relaxarea musculaturii netede, stază, reflux vezico-ureteral) și a compresiunii ureterelor de către uterul gravid, crescând presiunea intraureterală.
Sarcina reprezintă un status de imunosupresie relativă, crescând frecvența ITU. În perioada postpartum, modificările sensibilității vezicii urinare și supradistensia acesteia predispun la noi episoade infecțioase.
Cel mai frecvent germen implicat este Escherichia coli (75-80%). Alte bacterii includ germeni Gram negativi (Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis), Streptococcus grup B, Staphylococcus epidermidis sau saprophyticus și Enterococcus faecalis.
Bacteriuria asimptomatică se definește prin prezența a > 10⁵ organisme/ml în proba de urină la o paciență fără simptome. Prevalența la GRAVIDĂ este de 2-13%, iar dacă rămâne netratată, crește riscul de ITU ulterioară la aproximativ 25%.
Screeningul pentru bacteriurie trebuie efectuat de rutină prin urocultură în trimestrul I de sarcină.
O pacientă primigravidă în vârstă de 24 de ani se prezintă pentru prima vizită prenatală la 10 săptămâni de gestație. Nu acuză disurie, polakiurie sau dureri lombare. Care este conduita corectă privind screeningul pentru infecții de tract urinar?
Investigațiile de laborator în pielonefrită evidențiază leucocitoză, piurie, bacteriurie și uneori hematurie. Urocultura este esențială pentru a identifica agentul etiologic.
Gravida cu pielonefrită trebuie evaluată și atent monitorizată deoarece există riscul apariției complicațiilor: naștere prematură, sepsis sau anemie (din cauza endotoxinelor eliberate).
Dacă la urocultură se identifică Streptococcus grup B, se efectuează terapia i.v. cu antibiotice pentru a preveni apariția sepsisului la nou-născut.
O gravidă în 28 de săptămâni se prezintă la camera de gardă cu febră (39°C), frisoane, grețuri, vărsături și durere intensă în flancul drept. La examenul obiectiv prezintă manevra Giordano pozitivă pe dreapta. Care este cea mai probabilă complicație asociată acestei patologii?
Pielonefrita în sarcină necesită spitalizare, antibioterapie i.v. cu cefalosporine de generația a 2-a sau a 3-a și administrarea de fluide în perfuzie pentru menținerea unui debit urinar adecvat. Alegerea tratamentului se face conform antibiogramei și profilului de siguranță (fără risc teratogen).
| Bacteriurie asimptomatică |
|
|---|---|
| Cistita acută |
|
| Pielonefrita acută |
|
Fluorochinolonele nu sunt recomandate din cauza efectelor teratogene asupra țesutului cartilaginos și osos fetal. În trimestrul 3 se interzic sulfamidele (risc de icter neonatal) și nitrofurantoinul (risc de hemoliză).
O pacientă gravidă în 36 de săptămâni este diagnosticată cu cistită acută necomplicată. Medicul de familie analizează opțiunile terapeutice disponibile. Care dintre următoarele antibiotice este formal contraindicat în acest moment al sarcinii?
Recomandările din sursele pentru examen privind managementul infecțiilor de tract urinar la gravidă rămân aliniate cu principiile generale din ghidurile internaționale actuale. Screeningul obligatoriu și evitarea anumitor clase de antibiotice sunt reguli de aur confirmate.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Treci la grile ca să consolidezi ce ai învățat.
NU se poate afirma despre modificările tractului urinar în sarcină că:
Sunt factori de risc pentru bacteriuria în sarcină:
NU sunt complicații ale bacteriuriei în sarcină:
Sunt adevărate următoarele afirmații despre bacteriuria asimptomatică la gravidă:
Sunt cauze ale infecțiilor de tract urinar la gravidă:
NU sunt manifestări clinice ale pielonefritei acute în sarcină:
Sunt utile în diagnosticul pielonefritei acute la gravidă:
Sunt indicate în tratamentul bacteriuriei asimptomatice la gravidă:
Sunt contraindicații pentru tratamentul infecțiilor urinare în sarcină:
Despre tratamentul cistitei acute la gravidă se poate spune că:
Sunt adevărate următoarele informații:
NU sunt complicații ale pielonefritei acute la gravidă:
Sunt adevărate următoarele afirmații despre agenții uropatogeni în sarcină:
Sunt indicate în tratamentul pielonefritei acute la gravidă:
Pacientă în vârstă de 26 de ani, primigestă, se prezintă pentru controlul de rutină în trimestrul I de sarcină. Nu acuză simptome urinare. Urocultura evidențiază Escherichia coli > 10^5 UFC/ml. Care este atitudinea corectă?
O gravidă în 28 de săptămâni se prezintă la medicul de familie acuzând usturimi micționale, disurie, polakiurie și dureri în regiunea suprapubiană, debutate de 24 de ore. Nu prezintă febră sau dureri lombare. Care este diagnosticul și tratamentul adecvat?
O pacientă gravidă în 36 de săptămâni (trimestrul III) este diagnosticată cu bacteriurie asimptomatică. Medicul evaluează opțiunile terapeutice. Care dintre următoarele antibiotice sunt contraindicate în acest moment al sarcinii?
O gravidă în 24 de săptămâni se prezintă la camera de gardă cu febră (39°C), frisoane, grețuri, vărsături și durere intensă la nivelul flancului drept. La examenul clinic se constată sensibilitate crescută în unghiul costo-vertebral drept. Analizele de laborator indică leucocitoză, piurie și bacteriurie. Care este conduita terapeutică recomandată?
O pacientă gravidă în 32 de săptămâni efectuează o urocultură de control care identifică prezența Streptococcus grup B (>10^5 UFC/ml). Pacienta este asimptomatică, fără febră, disurie sau dureri lombare. Care este semnificația acestui rezultat și atitudinea necesară?
O pacientă de 22 de ani, aflată la prima sarcină (10 săptămâni), refuză efectuarea uroculturii de screening recomandate de medicul de familie, argumentând că nu are niciun simptom urinar. Care dintre următoarele argumente medicale ar trebui folosite pentru a-i explica importanța acestui screening?
În trimestrul I de sarcină, prin urocultură.
Escherichia coli (75-80% din cazuri).
Naștere prematură, sepsis și anemie (din cauza endotoxinelor).
Din cauza efectelor teratogene asupra țesutului cartilaginos și osos fetal.
Risc de icter neonatal.
Se administrează terapie i.v. cu antibiotice pentru a preveni sepsisul la nou-născut.