Tulburările funcționale gastrointestinale (TFGI) pediatrice sunt extrem de frecvente în cabinetul medicului de familie și generează anxietate majoră pentru părinți. Recunoașterea lor corectă evită investigațiile invazive inutile și previne etichetarea eronată a unui copil cu o dezvoltare somatică și neuropsihică absolut normală.
Tulburările funcționale gastrointestinale (TFGI) reprezintă manifestări cronice sau recurente de suferință digestivă, neexplicate prin modificări organice sau paraclinice. Se asociază, în majoritatea cazurilor, cu o dezvoltare somatică și neuropsihică normală.
Manifestările devin semne de suferință digestivă când sunt persistente: durată de cel puțin 12 săptămâni din ultimele 12 luni anterioare și influențează activitatea zilnică.
Conform criteriilor Roma IV (2016), TFGI pediatrice sunt împărțite în funcție de grupa de vârstă. Factorii de mediu și o reactivitate gastrointestinală la stres (grefată pe susceptibilitate genetică) joacă un rol important în dezvoltarea acestora.
Reprezintă eliminarea involuntară, precoce, a unei mici cantități de alimente. Este cea mai frecventă TFGI la nou-născut și sugar. Trebuie diferențiată de vărsătură, care este un act reflex ce antrenează musculatura scheletală și elimină întreg conținutul gastric.
Factorii de risc pentru boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) includ prematuritatea și anomaliile congenitale (orofaringe, torace, SNC, tract digestiv). Diagnosticul de BRGE este evocat de: scădere ponderală, hematemeză, microhemoragii oculte, anemie sau refuzul alimentației.
Se recomandă poziționare corectă postprandială, formule antireflux și mese mai frecvente cu volum scăzut. Nu se recomandă utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP).
Afecțiune rară, caracterizată prin regurgitarea voluntară, habituală a conținutului stomacal pentru propria satisfacție. Copilul nu reține suficienți nutrienți și poate dezvolta o malnutriție potențial letală.
Tratamentul implică supravegherea atentă, modificarea comportamentului matern, psihoterapie și satisfacerea nevoilor emoționale. La copiii cu retard mintal este necesară terapia comportamentală (întărirea componentei pozitive).
Se caracterizează prin vărsături recurente, în episoade stereotipice asociate cu grețuri intense, separate de intervale libere complet asimptomatice. Factorii declanșatori sunt emoțiile sau infecțiile (în 80% din cazuri). Frecvent există antecedente materne de migrenă.
Diagnosticul diferențial trebuie să excludă: tumori cerebrale, uropatie obstructivă, boală peptică, pancreatite, obstrucție intestinală, dar și boli metabolice/endocrine (feocromocitom, diabet zaharat, porfirie, defecte ale ciclului ureei).
Tratamentul vizează evitarea triggerilor. Profilaxia de primă linie la copiii < 5 ani se face cu Ciproheptadină sau Pizotifen. Se mai pot încerca Amitriptilina, Propranolol, Eritromicina și Fenobarbitalul. Se indică IPP pentru protecția mucoasei esofagiene/smalțului dentar și Lorazepam (anxiolitic, antiemetic). În cazuri severe: reechilibrare i.v. cu blocanți H2 sau IPP i.v.
Episoade prelungite de agitație și plâns inconsolabil, apărute la grupa de vârstă 1-4 luni, cu o perioadă de vârf între 4 și 6 săptămâni.
Managementul include administrarea de probiotice (Lactobacillus reuteri) și consilierea părinților pentru scăderea anxietății, explicând caracterul benign și tranzitor al manifestărilor.
Pasajul zilnic a ≥ 3 scaune semilegate, voluminoase, pentru > 4 săptămâni. Secreția apei/electroliților și absorbția glucozei sunt normale, iar steatoreea lipsește. Aportul crescut de sucuri de fructe, fructoză și sorbitol este implicat patogenic.
Tratamentul se bazează exclusiv pe evaluarea și corectarea dietei (scăderea aportului de fructoză). Nu este necesar tratament medicamentos.
Eliminarea materiilor fecale cu efort crescut, însoțită de țipăt, plâns și hiperemie tegumentară, ce persistă 10-20 de minute. Apare prin lipsa coordonării presiunii intraabdominale cu relaxarea musculaturii pelvice.
Tratamentul este strict suportiv pentru părinți. Nu se indică laxativele și nici stimularea rectală.
Rezultă frecvent din teama copilului de a defeca din cauza durerii. Retenția voluntară duce la absorbția apei în colon, rezultând scaune voluminoase și dure ce pot provoca fisuri anale. Diagnosticul diferențial include boala Hirschsprung și anomalii metabolice/neurologice.
Tratamentul vizează scăderea consistenței scaunului pentru ameliorarea durerii, utilizând Polietilen glicol (PEG) și Lactuloză.
O mamă aduce sugarul de 6 luni la medic deoarece acesta regurgitează frecvent laptele, fără efort, pe care uneori îl remestecă și îl re-înghite. Sugarul are o greutate sub percentila 3. Episoadele nu apar în timpul somnului. Care este cel mai probabil diagnostic?
H1a. Sindromul vărsăturilor ciclice: Criteriile sunt identice cu cele de la sugar (≥ 2 episoade în 6 luni, stereotipie, intervale libere). Tratamentul profilactic recomandă Ciproheptadină la copiii < 5 ani și Amitriptilină la cei > 5 ani. Se mai pot utiliza Propranolol, acupunctură, terapie cognitiv-comportamentală (CBT), Coenzima Q10 și L-Carnitină.
H1b. Vărsături și greață funcțională: Se întâlnesc la copii anxioși, asociind amețeli, paloare, tahicardie. - Greața funcțională: simptom predominant, ≥ 2 ori/săptămână, nelegată de alimentație, fără vărsături, durată minimum 2 luni. - Vărsăturile funcționale: ≥ 1 episod/săptămână, neprovocate, durată minimum 2 luni. Tratamentul include terapii comportamentale, hipnoterapie, iar Ciproheptadina poate fi utilă.
H1c. Sindromul de ruminație: Regurgitare repetată și remestecare ce începe imediat după ingestie, cu absența în somn și absența greței (durată minimum 2 luni). Se exclude obligatoriu o tulburare de alimentație. Apare prin presiune gastrică crescută și relaxarea sfincterului esofagian inferior, frecvent pe fond de trigger emoțional. Nu există tratament medicamentos; se indică CBT și consiliere.
H1d. Aerofagia: Înghițire excesivă de aer, distensie abdominală diurnă, eructații repetate (durată minimum 2 luni). Tratament suportiv, terapie ocupațională, psihoterapie, Benzodiazepine.
H2a. Dispepsia funcțională: Necesită minimum 1 simptom (meteorism postprandial, satietate rapidă, epigastralgie/pirozis neasociate cu defecația) prezent ≥ 4 zile/lună, timp de 2 luni consecutiv. Endoscopia este indicată dacă există istoric familial de ulcer sau infecție cu H. pylori cu simptome > 6 luni. Tratamentul utilizează IPP (preferabil Omeprazol) sau blocanți H2 (Ranitidină, Famotidină). În cazuri severe se administrează Amitriptilină.
H2b. Sindromul colonului iritabil (IBS): Dureri abdominale ≥ 4 zile/lună (timp de 2 luni) corelate cu defecația, modificarea frecvenței sau aspectului scaunelor. La copiii cu constipație, durerea nu dispare odată cu tratarea acesteia. Subtipuri: cu constipație, cu diaree, mixt, nespecific.
Factorii de alertă care impun excluderea unei boli organice (ex. boală inflamatorie intestinală) includ: diareea sau durerea nocturnă, scăderea în greutate, sângerările rectale, febra, artrita și întârzierea pubertății. Se indică determinarea calprotectinei fecale.
Tratamentul IBS presupune liniștirea familiei (boală benignă). Se pot administra probiotice și ulei de mentă pentru calmarea durerilor.
H2c. Migrenele abdominale: Episoade paroxistice de durere intensă periombilicală/mediană (durată ≥ 1 oră), apărute de ≥ 2 ori în 6 luni, separate de intervale libere. Durerea reduce capacitatea de funcționare și asociază ≥ 2 din: anorexie, greață, vărsături, cefalee, fotofobie, paloare. Tratamentul profilactic utilizează Pizotifen, Amitriptilină, Propranolol sau Ciproheptadină.
H2d. Dureri abdominale funcționale: Durere episodică/continuă necorelată cu activități fiziologice, prezentă ≥ 4 ori/lună timp de 2 luni, cu criterii insuficiente pentru IBS/migrenă/dispepsie. Frecvent asociată cu anxietate, fobie școlară, somatizare. Tratamentul se bazează pe suport psihologic, înregistrarea performanțelor pozitive, Amitriptilină și hipnoterapie.
H3a. Constipația funcțională: Necesită ≥ 2 criterii/săptămână timp de 1 lună (≤ 2 scaune/săptămână la copil > 4 ani, incontinență, retenție, durere, fecaloame, scaune masive). Tușeul rectal identifică fecaloamele; biopsia rectală exclude boala Hirschsprung. Tratamentul inițial presupune dez-impactarea rectală sau orală, urmată de întreținere cu Polietilen glicol sau Lactuloză, dietă cu fibre și lichide.
H3b. Incontinența necontrolată de materii fecale: Defecație în locuri necorespunzătoare la un copil > 4 ani, cu durată de minimum 1 lună, în absența retenției de materii fecale. Examenul clinic și tranzitul sunt normale. Factorii psihoemoționali sunt centrali, tratamentul de elecție fiind terapia comportamentală.
Un adolescent de 14 ani se prezintă pentru dureri abdominale recurente, prezente de 3 luni, care se ameliorează după defecație. Prezintă alternanță între constipație și scaune moi. Care dintre următoarele manifestări, dacă ar fi prezentă, ar reprezenta un semn de alarmă ce exclude diagnosticul de Sindrom de Colon Iritabil (IBS)?
Deși cartea oferă o bază solidă pentru clasificarea tulburărilor funcționale, ghidurile actuale precum Roma IV și recomandările ESPGHAN/NASPGHAN aduc modificări esențiale în criteriile de diagnostic și conduita terapeutică.
Cartea menționează ranitidina printre opțiunile de blocanți H2 pentru tratamentul dispepsiei funcționale la copilul mare. Sursă: FDA/EMA 2020
Definiția generală a TFGI din carte utilizează un criteriu de timp preluat din vechile clasificări pentru adulți. Sursă: Roma IV 2016
În managementul constipației funcționale, cartea prezintă PEG și lactuloza ca opțiuni echivalente pentru scăderea consistenței scaunului. Sursă: ESPGHAN/NASPGHAN 2026
În concluzie, practica clinică actuală impune următoarele ajustări față de textul sursă:
Consolidează ce ai citit, apoi mergi mai departe.
Materialul de farmacologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de biochimie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Materialul de semiologie este în lucru și apare aici imediat ce e gata. Până atunci, ai lecția completă și flashcard-urile.
Durată de cel puțin 12 săptămâni din ultimele 12 luni anterioare.
H1. Tulburări cu vărsături și greață funcțională H2. Durerea abdominală funcțională H3. Tulburări de defecăție funcțională
Regurgitare de ≥ 2 ori pe zi, pentru minimum 3 săptămâni, la un sugar cu vârsta între 3 săptămâni și 1 an.
Inhibitorii de pompă de protoni (IPP).
Este o regurgitare voluntară, lipsită de efort, care este exteriorizată sau remestecată și re-înghițită (lipsește în timpul somnului).
Ciproheptadină sau Pizotifen.
Aportul crescut de sucuri de fructe, fructoză și sorbitol.
Tratament strict suportiv pentru părinți; sunt interzise laxativele și stimularea rectală.
Polietilen glicol (PEG) și Lactuloză.
Anorexie, greață, vărsături, cefalee, fotofobie sau paloare.
Absența retenției de materii fecale (la un copil > 4 ani).