Gastritele afectează peste 50% din populația de peste 55 de ani, fiind adesea confundate clinic cu sindroamele dispeptice. Recunoașterea și tratarea corectă a infecției cu H. pylori este esențială, deoarece previne cascada carcinogenezei gastrice și complicațiile hemoragice majore.
Gastritele sunt afecțiuni inflamatorii acute sau cronice, difuze sau focale ale mucoasei gastrice. Diagnosticul de certitudine necesită corelarea parametrilor histologici și endoscopici, afecțiunea fiind adesea confundată clinic cu sindroamele dispeptice.
Prevalența crește cu vârsta, depășind 50% din populație la persoanele de ≥ 55 de ani. La COPIL, gastrita este rară în țările industrializate, dar în țările în curs de dezvoltare, 80% dintre copiii cu gastrită au infecție cu H. pylori cantonată în stomac.
Gastritele acute au o evoluție scurtă și se caracterizează histologic prin prezența unui infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile. Procesul poate cuprinde întreaga mucoasă (pangastrită) sau doar o regiune specifică (gastrită antrală).
Se caracterizează prin ulcerații superficiale care nu depășesc musculara mucoasei. Clinic, se manifestă prin dureri epigastrice, grețuri și vărsături, iar hemoragia digestivă superioară este o complicație comună, adesea sub formă de hemoragie ocultă.
Este produsă de infecția recentă cu H. pylori, transmisă predominant pe cale fecal-orală sau oral-orală. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici sau prezintă simptome dispeptice tranzitorii, dar formele netratate cu antibiotice pot evolua spre gastrită cronică.
Reprezintă stadiul final de evoluție a inflamației gastrice, prevalența lor fiind strâns corelată cu infecția cu H. pylori. Transmiterea intrafamilială este favorizată de prezența bacteriei în salivă și placa dentară.
Este indusă de H. pylori, cu localizare predominant antrală. Evolutiv, prezintă o fază activă (bogată în polimorfonucleare) și una inactivă (predomină mononuclearele). Pe termen lung, infecția persistentă inițiază cascada carcinogenezei: gastrită cronică → gastrită atrofică → metaplazie intestinală → adenocarcinom gastric.
Apare prin regurgitarea conținutului duodenal, factorii agresivi principali fiind acizii biliari, lizolecitina și enzimele pancreatice. Clinic, se manifestă prin epigastralgii postalimentare care nu răspund la antiulceroase și sunt adesea însoțite de vărsături biliare.
Un pacient de 60 de ani, diagnosticat recent cu anemie pernicioasă (Biermer), efectuează o endoscopie digestivă superioară. Biopsia evidențiază o gastrită cronică atrofică. Ce altă caracteristică este cel mai probabil asociată cu patologia acestui pacient?
Tabloul clinic este dominat de sindromul dispeptic (durere epigastrică, grețuri, sațietate precoce). La COPIL, manifestările pot fi atipice sau absente, incluzând halenă, deficit de creștere și anemie feriprivă microcitară de cauză neprecizată.
Endoscopia digestivă superioară cu biopsie este metoda de elecție (gold-standard). Se recomandă prelevarea a 5 fragmente bioptice (2 antru, 2 corp, 1 unghi gastric). La COPIL, tehnicile invazive nu sunt de rutină, dar dacă se evidențiază leziuni ulceroase, biopsia este obligatorie (minim 6 fragmente).
Metodele non-invazive includ testul respirator cu uree marcată și antigenul fecal. La COPIL, testul respirator nu se aplică, preferându-se antigenul fecal pentru diagnostic. Testarea anticorpilor serici (IgG/IgM) nu este recomandată pentru diagnosticul de rutină.
Conform ghidurilor ESPGHAN, nu este pragmatică testarea și tratarea infecției asimptomatice la COPIL. Recomandarea „test and treat” nu se mai aplică. Testarea este însă obligatorie în purpura trombocitopenică idiopatică și la copiii cu rude de gradul unu cu cancer gastric.
O mamă se prezintă la cabinet cu fiul ei de 8 ani, complet asimptomatic, solicitând testarea pentru H. pylori deoarece tatăl copilului a fost recent diagnosticat cu gastrită bacteriană. Bunicul patern a decedat de cancer gastric. Care este conduita corectă?
În gastrita acută erozivă, tratamentul vizează boala de bază și administrarea de inhibitori de pompă de protoni (ex. omeprazol 20-40 mg/zi) sau blocanți H2. Pentru vărsături se utilizează prokinetice precum metoclopramid 10 mg de 3×/zi.
Terapia de primă linie la ADULT constă în triplă asociere timp de 7-10 zile: IPP (ex. omeprazol 2×20 mg/zi) + Claritromicină 2×500 mg/zi + Amoxicilină 2×1000 mg/zi. Rata de eradicare este de ~95%. În caz de eșec, se recurge la cvadrupla terapie care include săruri de bismut.
La COPIL, durata terapiei este de 10-14 zile, iar alegerea antibioticului se face ideal după testarea sensibilității tulpinii. Se asociază IPP + Claritromicină + Amoxicilină (sau Metronidazol la pacienții alergici la penicilină). Tetraciclina se utilizează doar la COPIL cu dentiția definitivă completă.
Obiectivele includ prevenirea refluxului cu prokinetice (domperidonă 3×10-20 mg/zi), neutralizarea substanțelor refulate cu colestiramină 4 g (la o oră după masă) și protecția mucoasei cu sucralfat sau misoprostol 2×400 μg/zi.
Se realizează prin testul de detectare a antigenului fecal, efectuat la minimum 4 săptămâni de la terminarea tratamentului cu antibiotice și la > 2 săptămâni de la sistarea tratamentului cu IPP.
Un pacient de 45 de ani a finalizat o cură de 10 zile cu triplă terapie pentru eradicarea H. pylori. De la finalizarea antibioticelor a continuat tratamentul cu omeprazol încă 3 săptămâni, pe care l-a oprit în urmă cu 3 zile. Când și cum ar trebui verificată eradicarea infecției?
Recomandările din sursele pentru examenul de specialitate rămân aliniate cu ghidurile actuale de gastroenterologie și pediatrie în ceea ce privește diagnosticul și managementul gastritelor.
Sursele examen rămân aliniate cu ghidurile actuale pentru acest subiect. Nu s-au identificat schimbări de paradigmă, target-uri noi sau indicații inversate. Recomandările din manual pot fi folosite cu încredere în practica clinică curentă.
Treci la grile ca să consolidezi ce ai învățat.
Sunt adevărate următoarele afirmații despre infecția cu Helicobacter pylori la copil:
Sunt cauze ale gastritelor:
Sunt indicate în tratamentul gastritei de reflux:
NU sunt utile în diagnosticul infecției cu Helicobacter pylori la copil:
Sunt complicații ale formelor severe de infecție cu Helicobacter pylori la vârstă mică:
Sunt adevărate următoarele afirmații despre gastrita cronică atrofică autoimună de tip A:
NU sunt factori de risc pentru gastrita cronică atrofică indusă de factorii de mediu:
Sunt manifestări clinice ale gastritei acute erozive și hemoragice:
Sunt utile în diagnosticul gastritei cronice bacteriene de tip B:
Despre testarea pentru Helicobacter pylori la copil NU se poate spune că:
Sunt FALSE următoarele informații:
Sunt indicate în tratamentul infecției cu Helicobacter pylori la copil:
Sunt manifestări clinice ale gastritei de reflux:
NU se poate afirma despre gastrita acută cu Helicobacter pylori că:
Pacient în vârstă de 60 de ani, consumator cronic de antiinflamatoare nesteroidiene pentru o gonartroză, se prezintă pentru dureri epigastrice, grețuri și eructații. Hemograma relevă o anemie ușoară, iar testul hemocult este pozitiv. Care este cel mai probabil diagnostic?
Un copil de 8 ani este adus la medicul de familie pentru dureri abdominale recurente. Examenul clinic este normal, iar analizele de laborator nu indică anemie sau alte deficiențe nutriționale. Părinții solicită testarea pentru Helicobacter pylori. Care este atitudinea corectă conform ghidurilor ESPGHAN?
O pacientă de 55 de ani, diagnosticată cu tiroidită Hashimoto, acuză balonări postprandiale și parestezii la nivelul membrelor inferioare. Analizele relevă anemie macrocitară, nivel seric redus de vitamina B12 (80 pg/ml) și hipergastrinemie. Care este cel mai probabil diagnostic gastric asociat?
Un copil de 12 ani este diagnosticat cu ulcer gastric prin endoscopie, iar cultura din biopsie confirmă infecția cu Helicobacter pylori. Din antecedente reținem alergie la preparate de penicilină. Pacientul nu a primit anterior macrolide sau metronidazol și nu poate asocia preparate cu bismut. Care este terapia inițială de primă linie indicată?
Un pacient de 48 de ani, cu istoric de rezecție gastrică în urmă cu 5 ani, se prezintă la cabinet acuzând epigastralgii postalimentare severe, care nu cedează la administrarea de antiacide, ci dimpotrivă, se accentuează. De asemenea, relatează episoade frecvente de vărsături biliare. Endoscopia confirmă prezența unui reflux duodeno-gastric masiv. Care dintre următoarele opțiuni terapeutice sunt indicate pentru neutralizarea și inactivarea substanțelor refulate în stomac?
Un pacient de 45 de ani este diagnosticat cu gastrită cronică bacteriană (tip B) în urma unei endoscopii cu biopsie. Medicul decide inițierea triplei terapii pentru eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, utilizând o schemă cu rată de eradicare de 95%. Care este combinația medicamentoasă corectă pentru această schemă, conform ghidurilor?
Endoscopia digestivă superioară cu biopsie (corelarea aspectului endoscopic cu cel histologic).
Gastrita cronică de Tip A (autoimună).
Prin epigastralgii postalimentare care nu răspund la antiulceroase și vărsături biliare.
Doar la copiii care au dentiția definitivă completă.
La minimum 2 săptămâni de la sistarea tratamentului cu IPP.
Rude de gradul unu cu cancer gastric și copiii cu purpură trombocitopenică idiopatică.